Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta.

martie 30, 2013 at 14:36 (1, Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , )

Atunci cand o scriitoare iti reda gandurile cu mai multa precizie decat le percepi tu insati.

Stii, noi paream c-am (re)inventat iubirea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.

Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…

Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

 

Mihaela Radulescu, „Intreaba-ma Orice”

 

Permalink Lasă un comentariu

martie 28, 2013 at 15:59 (Iritatii)

17826_10151505883254710_1325094634_n

Permalink Lasă un comentariu

libertate si iubire

martie 18, 2013 at 16:48 (Contemplari) (, , , , , )

Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Si ne intoarcem unde?

 

( Alice Nastase , Aurora Liiceanu )

Permalink Lasă un comentariu

martie 11, 2013 at 14:40 (Contemplari)

Loialitatea unei femei este pusa la incercare atunci cand nu primeste mai nimic din partea partenerului. Loialitatea unui barbat este pusa la incercare atunci cand primeste aproape tot.

De Makavelis.

Permalink Lasă un comentariu

Great Men make Great Women

martie 11, 2013 at 12:42 (Contemplari) (, , , , )

This is a man worth living for all of your life.

Acum vreo câteva luni am văzut cu nevastă-mea un film de dragoste. Ea s-a emoţionat toată la scena cererii în căsătorie şi cu ochii în lacrimi şi un uşor reproş în ton mi-a spus: «Ce frumos! Din cauza ta eu n-o să mai trăiesc asta niciodată. Am înghiţit în sec, am tăcut, dar am băgat la cap. Şi fiindcă o ştiu pretenţioasă, am avut ceva emoţii. Am vrut ca surpriza să fie mai ceva ca-n film, păi nu-s eu mai tare ca oxigenatul ăla de Bradley Cooper?

Mai mult aici – http://www.mediafax.ro/life-inedit/cabral-a-cerut-o-in-casatorie-pe-andreea-pentru-a-doua-oara-10657717

Permalink Lasă un comentariu

Predisposed to cheat? Fuck you.

martie 11, 2013 at 10:19 (Contemplari, Iritatii) (, , , , , , , , , )

I’ve been cheated before and that only convinced me not to do it ever in my life. It’s ugly, it develops low self esteem and it hurts people around you. Not to mention you lose any trust or respect that you built in your relationship, it simply destroys it. After this, it creates tons of other problems that you can’t be aware of and they will hit you and destroy the rest of the things in your relationship like team work, sex life or communication.

If the fact that you’ve been cheated predisposes you to cheat… you’re either retarded, either this is just an excuse for being an asshole.

Permalink Lasă un comentariu

Etern dar banal

martie 11, 2013 at 10:06 (Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , )

Suntem un noian de paradoxuri, stim sa iubim etern cu puterea si daruirea unui zeu, invatam sa ne inchinam unei singure fiinte pana o transformam in cult ca apoi, sa lasam in drumul contopirii noastre toate prejudecatile lumesti, pasiunile tampite pentru material, superficialitatea comercialului, goana dupa bani, goana dupa faima, goana dupa afirmare in fata lui sau ei. Totul pentru ce? Abia atunci cand ramanem doar cu luna ne dam seama de clipele pe care trebuia sa le transformam intr-o eternitate si am preferat sa le banalizam. Ducem o viata triviala, materiala cand tot ce vrem, paradoxal, este dragoste.

Cum faci atunci cand iubesti infinit si totusi trebuie sa stai nemiscat vazand cum ceea ce iubesti se indeparteaza? Un pic azi, un pic maine, il vezi in ceata, a intors capul, s-au stins luminile, a inchis usa, a plecat.

Permalink Un comentariu

Gelozie

martie 9, 2013 at 19:38 (Piese din esenta)

Gelozia… nu exista boala mai grea.
Te tine viu pentru ca arde in tine ca o torta in timp ce-ti macina sinapsele rand pe rand si-ti slabeste inima bataie cu bataie.

Te transforma din cel mai calm in cel mai furios om de pe pamant, iti intoarce polii existentei la 180 de grade pana cand, cu susul in jos, cel mai generos devine avarul planetei incercand sa pastreze ce crede ca-i al lui.

Totul pentru ce? Iubirea nu se poate forta si, cum bine zice un proverb… Abia daca-l lasi liber si se intoarce, e cu adevarat al tau.

Numai dragostea, intelepciunea si acceptarea o pot vindeca. Din pacate, cel care imbolnaveste decide sa nu te vindece vreodata pentru ca… cine isi mai doreste sa iubeasca un om bolnav de gelozie?

Pentru o lume fara furie si gelozie,
Cu drag.

Permalink Lasă un comentariu

Ziua femeii

martie 8, 2013 at 16:38 (Iritatii, Piese din esenta) (, , , , , , , )

Dragi barbati,

De ziua femeii vreau sa va multumesc. In zile ca aceasta imi faceti viata tare frumoasa.

Tot de ziua femeii, nu ma pot abtine sa va intreb: De ce atunci cand ea va iarta, simtiti nevoia sa impingeti greseala la un nou nivel? Ce va face sa credeti ca resursele de iertare sunt infinite si ranile nu lasa cicatrice?

O tipa tare draga mie, a spus candva ca femeile nu-s jucarii, deci nu incercati sa va jucati cu ele.

 

 

Cat de frumosi puteam fi daca nu m-ai fi mintit de atatea ori…

Permalink Lasă un comentariu

Mai devreme sau mai tarziu

februarie 26, 2013 at 23:28 (Contemplari) (, , , )

Acceptare… suna atat de josnic…

Egoul e cuprins de sentimente abjecte atunci cand fiinta-ti, obosita si tocita de nefericiri, vrea sa se predea trivialei acceptari, iar ratiunea-ti otravita il asculta tacit, luand inca un bilet in caruselul mortii, al mandriei si al bolii, respingand orice firicel de simpla fericire.

Pana cand ratacirea de-o clipa te pateaza pentru totdeauna. O fractiune de secunda a fost de ajuns ca mandrul ego sa-ti manjeasca viata iremediabil. Si ajungi, regretandu-ti clipele, respingandu-ti propria fiinta, acum abjecta in ochii tuturor… la acceptare.

Permalink Lasă un comentariu

Next page »