Chimia cearsafului: Fosfor

Februarie 26, 2009 at 09:37 (Fun Factory) (, , , , , , , , )

21h5q9xcd4l_aa280_1

In vara 2008 Romania si-a imbogatit arsenalul contraceptiv.  S-a lansat Night Light Condom, pe romaneste prezervativul fosforescent. Bineinteles ca motivul principal, scopul magistral a fost constituit de catre BTS (boli cu transmitere sexuala) si impiedicarea sarcinii, abia dupa aceea distractia, noul, valurile de banet s.a.m.d dar astazi chiar nu deschid subiectul, sunt de gasca azi.

Cica lipsa „stralucitorului” iti atrage atentia ca lipseste fesu` tovarasului si fugi repede la non-stop ca e de rau si uite asa ei sunt binevoitori si se gandesc la viitorul tinerilor sexosi (bullshit).

Asadar, este eficient, il ti langa o sursa de lumina 20-30 secunde si apoi il „montezi”. Preturile variaza usor intre 8-12 lei cutia, deci nu este nici scump. Reactii adverse nu sunt, mai ales ca Ginger Devils e imaginea produsului si da, ati ghicit, e made in America.

Este inedit, asta e clar, imaginatia americanului cand vine vorba despre sex nu are bariere. Adaugam deci inca un efect special in dormitor, lumanarile sunt demodate, facem dragoste la luminescenta fosforului!

Oricum ar fi, nu aici vroiam sa ajung, nu-mi place advertisingul si nici sa dezgrop mortii. Discutam cu cineva astazi, amintindu-ne de inventia luminoasa si am plasmuit cateva situatii dupa cum urmeaza:

  • Maria, minora si virgina, il intalneste pe Don Juan cel urbanizat, cu obiectul luminos. Fericiti isi fac treaba amandoi, ea luand obiectul luminos ca default option. Il intalneste apoi pe Ion taranul si cand ajung in capita cu fan ii spune: „- Ma Ioane da` de ce n-ai zis ca ai electrica stricata?”.
  • Cincilica cu Cincinel se iubesc in linistea noptii fara protectia pe care Cincilica o ceruse vag in faza incipienta. La un moment dat, Cincinel cel neprotejat incheie pasiunea, se ridica, ia prezervativul si il desface. Cincilica indignata ii spune „-Pai bine ma acu` il desfaci? Ce mai faci cu el acu`?” Cincinel raspunde concentrat „-Imi caut cheile”.
  • Cincilica acuza dureri in gat si il roaga pe Cincinel sa se uite dupa o inflamatie.El acuza lumina proasta, unghiul non-propice si scoate fesu` sa se uite cu lanterna.
  • „- Mi s-a aprins dupa tine… la propriu!”

Si uite asa, atat eu cat si interlocutorul meu, am ras pierzand 30 de minute din timpul nostru oricum nefolositor. Mai erau multe „situatii” de genul asta, cresteau cu fiecare fraza dar am ras atat de tare incat nu imi mai amintesc decat ce am scris mai sus.

Don’t have sex man. It leads to kissing and pretty soon you have to start talking to them. ( Steve Martin)

night_light_3-copy


Anunțuri

Legătură permanentă 9 comentarii

Maratonul lepselor…

Februarie 26, 2009 at 03:50 (Fun Factory) (, , , , )

Sa jucam leapsa, doua ture, doua subiecte, un singur expeditor: Chrisa .

Prima leapsa: Sa va povestesc un nume… Este vorba despre o lista cu apelativele stranse de-a lungul timpului.

  • Majoritatea imi spun Isa, prescurtarea de la prenumele meu, Isabella.
  • Rudele imi spun Bella.
  • Iubitul imi spune Urato si Iubiric.
  • Prietena mea imi spune Iubita.
  • Amicii mai apropiati imi spun Blonda, de la culoarea parului (mda, e din nastere).
  • Pseudonimul meu virtual este Marylina, deci cunostintele virtuale asa imi spun.
  • Colegii din calamitatea vietii mele, Lineage, imi spun Mary.
  • Fostul clan lider din aceeasi calamitate, imi spunea Pasa.
  • Un amic imi spune Pustiu datorita diferentei mari de varsta dintre noi.
  • O mica parte dintre rude, imi spun Elena, fiind al doilea prenume al meu.

Topul preferintelor mele este constituit de apelativele Mary si Isa, in ordinea asta.

A doua leapsa: Litera buclucasa. Urmeaza o serie de intrebari a caror raspuns va avea ca prima litera caracterul prim al prenumelui.

1.Nume: Isabella
2.Câteva cuvinte din patru litere: Iris, Idol, Ieri, Iute
3.Numele unui băiat: Ivan
4.Numele unei fete: Ingrid
5.O ocupaţie: Inginer
6.O culoare : Indigo
7.Ceva ce o sa porţi în viitorul apropiat: Inel
8.Un nume de mâncare/ingredient: Icre
9.Ceva ce găseşti în baie: Izvor
10.Un loc: Ibitza
11.Un motiv pentru întârziere: Iubire
12.Ceva ce ai urla: Independenta
13.Un titlu de film: It`s a boy-girl thing
14.Ceva de baut: Iaurt
15.Un grup muzical : Iris
16.Un animal: Iepure
17.Un nume de stradă: Iulia Hasdeu
18.O marcă de maşină: Iveco
19.Titlul unei melodii: I do I do I do (Abba)

Imaginatia-mi Ineluctabila Inspira Ipotetic Ignoranta Infatuatilor Ieftini Insultandu-mi Inteligenta Ispitita-n Indiferenta Instinctiv.

Joculetele merg mai departe la Ialomiteanca.

Pe curand…

Legătură permanentă 4 comentarii

Instigare la dragoste II…

Februarie 25, 2009 at 08:14 (Iritatii, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , , , , , , , )

Analizam in articolul anterior oamenii convinsi de eternitatea ascendenta si trandafirie a dragostei. Ei iubesc viata pana vad lacrima, cum sa le arati acestor oameni lacrima inainte sa se indragosteasca iremediabil de viata vazand doar partea plina a paharului?

Cum sa le explici ca pentru tine dragostea oarba inseamna tortura nemarginita, dor de necuprins, iluzii desarte, rani pe care nici timpul insasi nu le poate pansa usor, suferinta atroce spre care te indrepti la sigur fara a protesta… iti ingropi esenta vietii, a dragostei insasi, in mormantul necrutator ar daruirii totale cu epitaful „Smulge-te din viata mea… am inceput sa vad”?

Dragostea e cel mai scump si mai nociv stupefiant. Iti cere toate gandurile, toata inima, tot timpul… ratiunea insasi o vrea imprumut. Iti cere tot si strica tot ce ii dai, iti distruge ratiunea, iti omoara gandurile, iti spinteca sufletul si iti sparge inima in mii de bucatele pe fiecare bucatica fiind scrisa o litera din numele „proprietarului” aparent-temporar caruia i-ai daruit-o complet si orbeste.

Totusi nu e destul, daca te-a magnetizat si ti-a distrus tot, stupefiantul mai are o proprietate nociva: e halucinogen. Te ajuta sa nu vezi ca mirosi florile de la radacina si iti aduni piese din materie cu farasul. Daca ai noroc si iti trece prin cap sa refaci puzzelul cu piesele din faras si realizezi ca lipsesc bucati si tu cand ai dat bucati, ai si cerut si acum nu se mai potrivesc si lipsesc tocmai cele pe care le-ai cerut… sa nu crezi ca esti mai fericit daca faci doar o constatare. Halucinogenul se va ocupa sa simuleze bucatile lipsa pentru tine.

Contractul cu iubirea fericito-reciproca se mai prelungeste putin, se mai adauga bineinteles si clauze, dar cui ii pasa? oricum nu le-ai citit nici prima oara. Iti administrezi, deci, drogul si poti supravietui in letargie inca o perioada bucurandu-te de plasmuirea perfectului.care iti incetoseaza privirea si continui sa inoti fericit prin apa tulbure a minciunii pe care ti-o administrezi de buna voie.

La un moment dat, contractul se incheie brusc din diferite motive(nu ca ar necesita mereu motive, slabiciunea ta e de ajuns). Contractul crud, nemilostiv, nepasator fata de cecitatea ce te-a cuprins tocmai din vina lui, redevine nisip. In acel moment te intorci la paragraful doi al acestui articol. De la eternitatea, frumusetea si puritatea dragostei, realizezi finitatea, durerea si mizeria ei. Clarviziune, poteca inchisa, foaie deja scrisa, inima-bucati.

Transpus/a in amarul urmatoarei clipe, realizezi ca ai intarziat la intalnirea cu tine. E prea tarziu sa-ti ceri iertare de la tine. E prea tarziu sa ii spui sinelui „te rog iarta-ma ca m-am ranit”. E prea tarziu sa ii spui cadavrului tau „te rog iarta-ma ca te-am umilit”. E prea tarziu sa te condamni pentru amnezia voluntara.

Cumplitul suprem este constituit defapt de sinucidere, de faptul ca tu insati ti-ai indus difuzul ofensiv atribuindu-ti falsa invulnerabilitate. Fugi, deci, de cumplitul suprem. Arunci vina pe el, pe ea, pe destin, pe realitate. Ce vina are realitatea in faptul ca ai decis sa fugi de ea?

Totul pare a fi in zadar acum, totul pare tardiv… dar nu e niciodata prea tarziu sa inveti. Nu e niciodata prea tarziu pentru viitor. Sa stii cum sa iti administrezi drogul cu un picior in sectia de dezintoxicare. Cand te izbesc amintirile sa te uiti in tine sa gasesti esecul, sa il diseci si sa ii gasesti leacul. Va exista, probabil, o a treia parte in care voi dezvolta asta.

Dragostea nu e oarba, dragostea e chimie iar cand gresim formula ne prefacem orbi. (Marylina)

Legătură permanentă 4 comentarii

Instigare la dragoste…

Februarie 24, 2009 at 04:23 (Contemplari, Iritatii) (, , , , , , , , , , )

Inspectez posesorii de miocard ce ma inconjoara zilnic. Cate inimi, atatea pareri, atatea amintiri… Am invatat ca fiecare om este un interpret cu portofoliul lui de viziuni pe care le canta cu ambii plamani o viata intreaga. Am invatat ca un strop de fericire se plateste cu un lac de durere.Totusi cred ca unii au probleme cu memoria pentru ca in fiecare zi descopar cel putin o noua parere trandafirie despre fenomenul asta pe cat de „comun” pe atat de prost inteles, numit dragoste.

Discut cu tine, cu el, cu ea si observ oameni convinsi de existenta idealului, de dragostea sublima pe care o traiesc, de eternitatea ei, de frumusetea si puritatea suprema regasita in fiecare sentiment impartasit jumatatii. Oameni lipsiti de experienta, oameni cu memorie proasta sau pur si simplu exagerat de optimisti.

E lesne de inteles ca realismul i-a parasit intr-un trecut indepartat si ii va izbii candva ca un tren condus de un psihopat vitezoman si vor fi parasutati in depresiunea suferintei torturati de dor si de ciuda cu parasuta stricata. In cele din urma cu sufletul pe noptiera si capul in pamant iti vor spune ca ai avut dreptate. Din pacate majoritatea se alatura frustratilor din societatea mizerabila in care traim.

Pentru toti cei care se regasesc in randurile de mai sus, cei ce au impresia ca dragostea lor e trandafirie si ca lor nu li se poate intampla nimic, am un anunt: De fiecare data cand spui ca nenorocirea se va varsa pe altcineva, aminteste-ti ca pentru 6 miliarde de oameni tu esti acel altcineva.

A dad to his son:

– Son, I just want you to know: life is a black, sucking, vortex of anguish and dispair, filled with brief moments of false hope and empty joy, all the while dragging you inevitably closer to final, absolute, and eternal death.

– Thanks Dad…

Instigare la dragoste

Legătură permanentă 6 comentarii

Daca as putea fii…

Februarie 23, 2009 at 01:14 (Fun Factory) (, , , , )

Acest subiect naste intotdeauna sentimente contradictorii in sinele fiecaruia, deoarece e un conditional imposibil, fizic suntem absolut inflexibili din punctul asta de vedere. Suntem ceea ce suntem, file intr-un dosar al existentei, inflexibile fizic… imaginatia in schimb, ei bine imaginatia este calea de iesire cand am atins subiectul „Daca as putea fii…”

Am primit leapsa ce va succeda aceasta fraza de la Ialomiteanca. Ma afund acum in reverie, in dimensiunea sperantelor, zambetelor si in dimensiunea lui „daca”. Inchid ochii si dau startul in maratonul imaginatiei. Sa purcedem:

Daca as putea ce as vrea sa fiu?

  • O floare: Crin
  • Un anotimp: Vara torida
  • O culoare: Portocaliu
  • Un animal: Veverita
  • Un obiect vestimentar: Tricou lejer
  • O piesa de mobilier: Biblioteca
  • O piesa muzicala: Slow motion
  • Un vers: „Sa ii ceri florii sa rada cand calci peste ea… nu se poate”
  • Un peisaj: Luna intre nori
  • Un obiect: Bricheta
  • Un instrument muzical: Chitara clasica
  • Un copac: Palmier
  • Un oras: Venetia
  • O persoana publica: Bill Gates
  • O alta persoana apropiata: Mama (mamele sunt incredibile)
  • O carte: Nopti Albe (Dostoievski)
  • Un fel de mancare: Ciocolata
  • Un super erou: Super Eu
  • Un fenomen al naturii: Fulger
  • O masina: De tocat
  • Un fruct: Kiwi
  • O parte a corpului: Creier
  • Un film: What women want

That was nice. Ma uit la buclele fumului de tigara, ma uit la paharul cu Cola, ma uit la raspunsuri si ajung la o singura concluzie… am nevoie de tratamentul expatrierii cu terapia fanteziei.

Leapsa merge mai departe la Chrisa.

Legătură permanentă 4 comentarii

Poezioala desple sex…

Februarie 21, 2009 at 09:49 (Arta, Iritatii) (, , , , , , , )

Fǎcui fǎlǎ sǎ vleau o constatale
La glǎdiniţǎ ieli, când am picat,
(Cu toate cǎ-s de-un an în glupa male)
Sǎ mol dacǎ glumesc, pe omoplat ;

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amǎnunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns sǎ ezigstǎm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,

Elam ochi si ulechi de culios
Sǎ aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da’ si flumos,
Da’ nu te mint, mai mult m-a plictisit :

C-al fi o balzǎ, cale-n noptiţicǎ,
Ne-aduţe-n pliscu’ ei, împachetaţi,
Când scapǎ si mǎmica de bulticǎ
Fǎcutǎ de la ouǎ si câlnaţi,

Cum zboalǎ balza asta-nţet, agale,
Vleo nouǎ luni, sǎ iasǎ luclu bun
Si cum agiungem în pǎtuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clǎciun….

Sǎ vezi mǎi flate, ţe educatoale (!)
Fǎlǎ misto, chial m-a lǎsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe pept si ţe piţioale !)
Sǎ nu stie nimica desple sex !?

Valeriu Cercel


O minunatie de poezioara, in timp ce o citeam am plasmuit un baietel mic dar mandru caruia i se impleticeste limba din doua in doua cuvinte astfel presarand poezioara cu ingredientul secret: gingasia.

Una din calitatile mele cele mai mari, precedand calitatea numarul unu „spiritul critic exagerat”, este ura… „I don`t discriminate, I hate everyone equally”.

Caracterizandu-ma, ura este prezenta si aici: urasc copii, nu pe toti in egala masura, ceea ce ma induce in contrazicere cu sinele partial, dar mintim publicul cu flexibilitatea… Urasc, deci si copiii, in special pe cei crizati, care tipa, urla si rag pana obtin ce isi doresc si ignorantele care i-au facut ii slujesc ca pe niste printisori auriti, astia tin capul listei cu doza de ura succedati de cei care plang excesiv, santajisti sentimentali si cei care fac pe prostii sau cu care intr-adevar nu se poate purta o conversatie nici macar la nivelul lor.

Admir in schimb foarte tare copiii talentati, copiii rebeli si cei inteligenti. Sunt unii care ma uimesc pana ma oftic comparandu-ma pe mine la vremea aceea, cu ei la aceeasi varsta. Copiii aia cu care te asezi la masa si porti o discutie ca de la ratiune la ratiune, iti pun intrebari incuietoare care nu se limiteaza la „DA` DE CEEEE?”,  iti dau replici de neuitat si asteapta sa le dezvalui un nou fragment de realism, de nou pe care sunt gata sa il inteleaga si sa il lege de lumea lor plina de culoare.

Da, asta inseamna ca urasc ignoranta chiar si la copii… priveste in jurul tau… poti sa ma judeci?

Legătură permanentă 1 comentariu

Prostie cu inclinatii religioase…

Februarie 20, 2009 at 23:22 (Contemplari, Iritatii) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Sunt anti mass messages. Sunt anti-prostie. Sunt satula de ignoranti cu „inima buna”, de idioti cu „frica de divinitate” si de massurile lor.
Acum aproximativ un an, un crestin plin de respect pentru utilizatorii de ym, a contemplat in fata monitorului, de foame cred, si a scos urmatorul mass message:

„Dormim in biserica,dar atunci cand e gata ceremonia,dintr-o data ne trezim?De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu,dar e asa de usor sa vorbesti despre sex?De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy?De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate?De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste.Retrimite daca iti pasa… daca nu…dormi in continuare…cel mai adevarat mass”

S-a imprastiat repede, puterea idiotilor numerosi nu trebuie niciodata subestimata. Astazi cercul mass-ului m-a inclus din nou, cerc pe care l-am intrerupt de nenumarate ori pana acum. Am repetat etapele din cartea imaginara cu legi nescrise „Anti-mass” :

  • 1. Citit : „Dormim in biserica…” realizat ca am mai citit ce cel putin 100 de ori inceputul asta.
  • 2. Click pe fereastra, luat la cunostinta id-ul complice mass-ului si autorului.
  • 3. Lovit usor tasta „Escape”.

Parcurgerea etapelor dureaza aproximativ cincisprezece secunde, in secunda saisprezece ma ia cumva de jos cu ganduri negre si sinapsele-mi sunt cuprinse de iritatie. Realizez ca unii sunt atat de idioti incat pot considera un crestin infometat ca fiind formator de opinie. Ma duc la arhiva, copiez mesajul aici si incerc sa ridic echivocul din neuronii idiotilor care imi asediaza messul cu fortele armate ale prostiei crancene. Sa purcedem:

„Dormim in biserica, dar atunci cand e gata ceremonia , dintr-o data ne trezim?”

Care e intrebarea? Imi pun imaginatia la treaba si plasmuiesc un „De ce” pe acolo. Pai sa dormi tu in biserica bai asta, n-ai vazut cum urla ala? Cum poate sa doarma cineva in conditiile alea? Daca totusi e vreunu mai rezistent, poate doarme pentru ca nenea ala cu barba e incomprehensibil, de cate ori nu ati fost la biserica si n-ati inteles o iota din ce behaiau aia acolo ?

Pe de alta parte, daca mergi in biserica, exceptand nunta, botezul si noaptea de inviere, cu cat e mai mare incaperea, cu atat mai multe sunt cucoanele pricajite trecute de primele 50 de tinereti si asteptand de la divinitate alte 50. Ele sunt oricum pe jumatate in inertie, natura isi face treaba doar, iar cand nu o barfesc pe Marioara, Tanta sau pe vecina de la 3 in fata altarului inchinandu-se din cand in cand, ele mai pica in inertie si cu cealalta jumatate.

Batranicile care apuca scaunele de pe margine(la ortodoxi) sunt cele privilegiate, ele pot dormii ca niste bebelusi pana la sfarsitul slujbei. Va intrebati cumva de ce isi fac cruce? A devenit reflex conditionat.

De ce se trezesc la sfarsitul slujbei nu stiu, pentru ca nu am apucat sfarsitul ei, dar banuiesc ca golindu-se incaperea, se face curent si le ia reumatismul.

„De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu, dar e asa de usor sa vorbesti despre sex?”

Am observat eu ca ignorantii vorbesc in general despre tot ce ii depaseste atunci cand nu au nimic de zis, si cum au rar ceva de zis… Ce e controversat, cunoscut de toata lumea si nestiut de nimeni? Dumnezeu. Nimeni nu stie cine e, cum e, unde e, daca e… deci nimeni nu il poate considera incult, e parerea lui langa alte 6 miliarde de pareri… mai conteaza una in plus? Ne lipseste doar adevarul.

Cam astea sunt momentele in care apar discutii despre Dumnezeu („discutii” nu e sinonim cu „polemici”) : e meseria in joc, e santaj, e lipsa de activitate, nevoia de a parea cult sau „om cu scaun la cap”, e manea, e imormantare, e bunica in vizita. Pentru restul exista sexul sau o infinitate de alte subiecte.

„De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy?”

De ce ar citii cineva presupuneri, superstitii, reguli de nicaieri, traditii lipsite de sens si de urmari, povesti nemuritoare si unknown antic? Ca literatura, ca pe o legenda pe care o citesti inspre a-ti dezvolta imaginatia, o legenda prost scrisa in schimb, rasfoiti o revista „crestina” si veti intelege instant despre ce vorbesc… si chiar daca nu ar fii prost scrisa, de ce as lua drept literatura o revista sf cand in biblioteca domnesc regi ai literelor ca Dostoievski, Coelho, Puskin, Umberto Eco s.a.m.d ?

De ce unii dintre noi prefera Playboy in detrimentul revistelor religioase? E triumful concretului versus ambiguu. Informatie versus vorbe in vant. Placere versus plictis. Si nu, asta nu se aplica doar in cazul revistei Playboy(de a carei existenta nici nu mai sunt sigura), se aplica in cazul oricarei reviste cu caracter informational(da, Playboy are si caracter informational pe alocuri) si nu, asta nu inseamna ca nu suntem interesati de punctul nostru de provenineta, doar ca unii sunt ocupati sa il caute acolo unde el chiar ar putea fii.

„De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate?”

Nu retrimit nici un mesaj, indiferent de subiect, eventual daca e ceva amuzant il trimit la 2-3 amici care ar putea fi interesati/amuzati de respectivul mesaj umoristic. Daca pentru tine „urat” are sens de „interesant”, „amuzant”, „informational”… nu stiu de ce mai scriu.

As seta un fel de firewall care sa dea ignore tuturor mesajelor care duhnesc a ignoranta si prost gust, dar nu poti sa dai ignore la mesaje si computerele nu stiu sa miroasa prostia, oricat de evidenta ar fi ea, asa ca doar expeditorul poate primii ignore si asta ar insemna sa raman cu lista cheala, aproape singura, lipsita de relatii interumane internautice si trista, pentru ca ma uimeste atat de tare prostia unora incat alunec intr-o criza de ras adeseori.

„De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?”

Glumesti, nu? In Bucuresti bisericile concureaza cu bancile si farmciile, cluburile sunt de departe in inferioritate numerica. Vino tu in Berceni, in Rahova si in alte cartiere Bucurestene, excluzand centrul si zona Grozavesti-Regie si cauta tu un club mai rasarit, o sa te impiedici de farmacii, banci si biserici dar club iti spun eu ca nu o sa gasesti.

Banul dicteaza, farmaciile, bancile, agentiile de imobiliare si bisericile rasar ca ciupercile dupa ploaie, sunt fabrici de verzisori, biserica fiind de altfel cea mai profitabila, atat pentru stat cat si pentru slujnicii Domnului care papa si ei cum pot, amaratii.

„Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?”

Gandeste-te, merita sa mai irit alte cateva sute de persoane? Ah, am uitat, merge greu cu ganditul, inteleg. Nu, nu l-am ignorat, tocmai am pierdut cateva zeci de minute pentru idiotenia ta, te simti important in ignoranta ta acum?

Dar tu, in contemplarea ta adanca, nu te-ai gandit un pic asa ca prostia ta te va face candva de ras?

„Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste.Retrimite daca iti pasa…daca nu…dormi in continuare…cel mai adevarat mass”

Simt nevoia sa il citez pe Spike aici: „Zii, Cel de Sus e cu ochii pe mine? Stiu si tin sa precizez ca de la un timp fac baie cu lumina stinsa”. Ce pot sa zic, nenorocita de mine e plina de indiferenta, poti sa ma judeci? As dormi dar urasc atat de mult prostia incat ceva ma impiedica. Intr-adevar, mass-ul asta a fost cea mai adevarata dovada a ignorantei in masa pe internet.

„No matter where you go in the world, there never seems to be a shortage of idiots” (DJ Allen)

prostie-cu-inclinatii-religioase

Legătură permanentă 2 comentarii

Dezertarea visului…

Februarie 19, 2009 at 03:54 (Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , , , , )

E o noapte alba… e o noapte rece… e noaptea in care prietena mea, Luna, e aroganta si calatoreste departe, in mine, ea imi da energia stelelor, aroma frigului proaspat de noapte si tot ea, imi poarta gandurile in leganarea iubirii, a dorului… asteptand cel mai proaspat rasarit si momentul in care genele se vor intalnii.

Acordurile chitarelor ma poarta intr-o dimensiune a sentimentelor, doru-mi de necuprins imi poarta mainile in mangaierea tastelor pe aceleasi acorduri de chitara, scrijelesc aici amprenta profundului, a sentimentului de noapte alba, a dorului de ce a plecat, de ce va venii si mai ales de ce vreau sa uit…

Impreuna am simtit melancolia asfintitului, ne-am atins la mii de ani lumina distanta, am trait secundele eternitatii, am iubit si stropii reci ai damnarii in alungare, ne-am imbatat unul din altul, ne-am ratacit in gandurile celuilalt, am copilarit unul in celalat si am crescut pana ne-am confundat cu sinele, am strabatut impreuna realitatea ca pe un vis si visul ca pe
realitate, ai fost realitatea mea… am fost visul tau, inauntru suntem inca doi… in afara impresii, am adormit imbratisati in cip-ciripul diminetii.

Iti mangai parul si raman uimita de intensitatea cu care ni se saruta irisii, privirea ta imi strafulgera crezul profetic, afisez totusi un aer calm aidoma lacului fara de sfarsit dar tacerea imi destainuie sufletul. Ancorezi un ton profund dar timbrul te tradeaza, ma intrebi unde sunt… timpul se opreste, ma surzeste linistea, tacerea mea, privirea ta, totul se amesteca… libertatea devine vid si ramanem spanzurati in nulitatea clipei.

Te-am trimis in perfect si te-am lasat acolo, intorcandu-ma in real. Ramai o tacere adanca care striga in mine. Sunt propriul meu dezertor, mintindu-mi sinele evadez din locul meu, din punctul de provenienta… sunt oricum legata de el, pot evada doar cu un camp de energie purtator de informatii false, ganduri aruncate in derizoriu. Ma imbat cu ideea ca esti trecut cand tu imi indici viitorul direct de la sursa, din inima mea, din ratiunea mea, din prea-plinul meu. Traiesti in mine, arzi in mine, te topesti cu mine iar eu mor cu tine.

Privirea ta a gravat in mine forme ce nu pot fi inlocuite de nimeni si nimic, depind de sarutul tau la fel ca de portia de venin din fiecare dimineata. Mi-ai modelat inima dupa forma sufletului tau, in conturul ei nu mai poate sta nimeni perfect acum…

M-ai condamnat pe viata, esti realitatea mea… eu raman visul tau.

Bang bang, he shot me down
Bang bang, I hit the ground
Bang bang, that awful sound
Bang bang, my baby shot me down…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Patima culorilor…

Februarie 19, 2009 at 00:58 (Arta) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , , )

A fost odata o fata pasionata de fotografii. La un moment dat, prin intermediul internetului, fata zareste manipularea fotografica digitala, s-au indragostit din prima clipa.

Timpul trecea, ei se iubeau tot mai mult, fara a se cunoaste, fara a stii din ce aluat au fost framantati, se minunau privindu-se.

In cele din urma, indragostita si curioasa, fata solicita ajutorul amicilor ei, Paul si Vali (multumescu-va) si ei incep sa ii schiteze primele contururi ale manipularii fotografice. N-a fost treaba usoara, nimic ce are de-a face cu o blonda si tehnologia nu va fii vreodata lucru usor.

Pe masura ce se adancea in relatie, sentimentele fetei se amplificau, la fel si nervii amicilor ei. Proiect dupa proiect, bunii ei critici o modelau ca niste sculptori priceputi pana cand retusurile au devenit din ce in ce mai putine.

Intr-un final, fata invata sa zboare cu propriile aripi, afundandu-se in pasiunea ei. Uite asa, in creierasul fetei s-a nascut un nou butonas: Photoshop .

Va prezint si voua cateva dintre dragele mele:

Lirica de 1 Mai

Parcul Tineretului de 1 Mai. Un copac mandru dar solitar ce ma poarta cu gandul la cel mai negru prieten al omului, singuratatea. Ne este, paradoxal, prietena… singuratatea de care toti fugim, intruchipeaza cea mai dura companie, cea mai dureroasa, si totusi ne insoteste in cele mai amare clipe. Acesta este motivul pentru care iubesc fotografia asta, infatiseaza coechipierul nostru in noptile albe.

Simplitate in complexul culorii

In cele mai complexe, colorate, vesele si puternice fiinte, exista mereu firiciele fine, rafinate de simplitate colorata in culori pastelate. Firicele ce ascund in ele calmul aparent al noptilor in tumultul lumii, plenititudinea si delicatetea sentimentelor sincere, profundul lor simplu. Nu tot ce e simplu e superficial, tot ce e superficial e simplu.

Playful Colors

Cand copilul din noi moare, cadavrul lui se numeste adult, el intra in societate, denumirea decenta pentru infern. De aceea e bine sa nu omoram niciodata copilul din noi, lovindu-ne de otelul rece al maturitatii, copilul din noi se trage in umbra deseori iar daca nu uitam sa-l readucem in fata cateodata, nu putem imbatranii. Culorile ca cele din imagine imi fac gandul sa zboare la creativitatea inocenta si spontana a copilariei… nu e niciodata prea tarziu sa fi copil.

Light of soul color

Licarirea flacarii abia intrezarita, sclipirea ei usoara ce stinge si mangaie intunericul, blandetea bucuriei marunte ce-mi atinge inima la caldura fina degajata de fiecare scanteie intermitenta, ea face ce nici astrul central, incandescentul Soare, nu poate face… lumineaza intunericul, atinge sufletele, coloreaza calduros inimile sub cerul instelat al noptilor albe.

Seductie perfida...

Unduirea luminii pe formele feminitatii, complexitatea sublima ascunsa in siluete firave, duioase ce intrunesc in sine contradictiile fructului interzis… ele impartasesc subconstientului armele seductiei perfide ce atrage si fascineaza prin atitudinea culorilor.

Pe curand…

Legătură permanentă 5 comentarii

Schitand opiniile unei ratiuni…

Februarie 15, 2009 at 13:14 (Contemplari) (, , , , , , , , , , , , , )

Cred ca normalul inseamna limitare, cred ca tot ce e simplu e mediocru, nefavorabil sau fals, cred ca aclimatizarea creeaza geniul iar inflexibilitatea duce la plafonare, cred ca ignorantii traiesc mai mult si doar cei ce gandesc pot fii depresivi,cred ca cei mai periculosi oameni sunt ignorantii cu incredere in sine, cred ca intelepciunea sta in litere si in ratari, cred ca nu e de ajuns sa stii sa citesti ca sa digeri o carte, cred ca o carte e buna doar cand are un cititor reflexiv, cred ca arta are efect terapeutic si cred ca e singurul lucru care nu poate fi imoral, cred ca artistul nu e geniu si nici geniul-artist, cred ca sanatatea mintala nu coexista cu imaginatia si cred ca un om fara imaginatie este un mort cald.

Cred ca religia e o legenda frumoasa transformata intr-o industrie care valorifica si prelucreaza frica si ignoranta umana. Cred ca teologia este disciplina care studiaza vidul si e platita bine pentru asta. Cred ca daca totusi cineva a creat Universul, nu a scris carti despre el. Cred ca increderea in religie e cel mai sigur drum spre niciunde, adancirea ratiunii in obscuritate. Cred ca nu suntem singurele fiinte care gandesc in Univers. Cred ca datoria omului este sa constientizeze conditia umana si sa rationalizeze. Cred ca nu exista nimic mai fascinant decat gandul. Cred ca cel mai cumplit dusman este propriul creier.

Cred ca Romania este singurul loc unde ai o certitudine, maine va fi mai rau. Cred ca politica e o gluma morbida. Cred ca votul tau nu inseamna nimic cum nici alte 23 de milioane nu ar schimba ceva. Cred ca politicienii, ministrii sunt doar niste corupti infometati care au in pix doar capacitatea de a fura. Cred ca obligatia lor este sa stea la vedere si noi nu suntem condusi de ce vedem. Cred ca tot ce ne inconjoara are ca misiune finala controlul maselor. Cred ca Justitia si Guvernul nu au fost niciodata aidoma paralelor. Cred ca justitia si legile nu coreleaza. Cred ca frumusetea Romaniei si dragostea de tara cere sacrificii prea mari pentru oamenii de rand. Cred ca expatrierea e cea mai buna solutie si repatrierea inseamna memorie proasta.

Cred ca urasc oamenii tocmai pentru ca iubesc omenirea. Cred ca nu exista nimic mai puternic decat indiferenta. Cred ca indiferenta este antonim si totodata punct de provienienta pentru iubire. Cred ca te iubesc pentru ca am incredere in tine, nu invers si cred ca a te incredere e cel mai imatur act. Cred ca dragostea pentru putere invinge puterea dragostei. Cred ca iubirea nu tine de foame. Cred ca dragostea si banii sunt doua piese ce formeaza puzzelul vietii aproape de ideal. Cred ca opusele se atrag. Cred ca iubirea este chimie logica dar imperceptibila. Cred ca iubirea e cel mai profund sentiment care nu are finalitate in timp, dar cred ca totul are un sfarsit, deci cred ca noi nu stim sa iubim cu adevarat.

Cred ca orice femeie cu 5 simturi si un iq rezonabil ar trebuii sa fie feminista. Cred ca femeile sunt mai frumoase ca barbatii. Cred ca femeile sunt discriminate. Cred ca increderea femeilor in sine in timpului actului sexual este defapt increderea femeilor in neincrederea barbatilor. Cred ca barbatii sunt prea simpli pentru arta femeilor de a despica firul in patru, de asta ii inteleg asa greu.

Cred ca moartea nu e nici pe departe cel mai rau lucru. Cred ca cea mai buna modalitate de a schimba lumea este critica. Cred ca a critica e o arta rationala si e terapeutica atat pentru critic cat si pentru criticat cu conditia ca amandoi sa gandeasca. Cred ca Murphy era realist. Cred ca cele mai bune consumabile din lume sunt cola, tigarile, ciocolata si fumigenele verzi. Cred ca viata fara vicii este gluma fara haz. Cred ca scriu pe blogul asta pentru cei ce incep sa se trezeasca,
sa inteleaga si daca nu pot servii drept exemplu sper sa servesc drept avertisment. Cred ca nu am mentionat aici nici un sfert din opiniile mele.

Cele doua reguli ale succesului : 1. Sa nu spui niciodata tot ce stii/crezi.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Next page »