Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta.

Martie 30, 2013 at 14:36 (1, Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , )

Atunci cand o scriitoare iti reda gandurile cu mai multa precizie decat le percepi tu insati.

Stii, noi paream c-am (re)inventat iubirea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.

Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…

Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

 

Mihaela Radulescu, „Intreaba-ma Orice”

 

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Dezertarea visului…

Februarie 19, 2009 at 03:54 (Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , , , , )

E o noapte alba… e o noapte rece… e noaptea in care prietena mea, Luna, e aroganta si calatoreste departe, in mine, ea imi da energia stelelor, aroma frigului proaspat de noapte si tot ea, imi poarta gandurile in leganarea iubirii, a dorului… asteptand cel mai proaspat rasarit si momentul in care genele se vor intalnii.

Acordurile chitarelor ma poarta intr-o dimensiune a sentimentelor, doru-mi de necuprins imi poarta mainile in mangaierea tastelor pe aceleasi acorduri de chitara, scrijelesc aici amprenta profundului, a sentimentului de noapte alba, a dorului de ce a plecat, de ce va venii si mai ales de ce vreau sa uit…

Impreuna am simtit melancolia asfintitului, ne-am atins la mii de ani lumina distanta, am trait secundele eternitatii, am iubit si stropii reci ai damnarii in alungare, ne-am imbatat unul din altul, ne-am ratacit in gandurile celuilalt, am copilarit unul in celalat si am crescut pana ne-am confundat cu sinele, am strabatut impreuna realitatea ca pe un vis si visul ca pe
realitate, ai fost realitatea mea… am fost visul tau, inauntru suntem inca doi… in afara impresii, am adormit imbratisati in cip-ciripul diminetii.

Iti mangai parul si raman uimita de intensitatea cu care ni se saruta irisii, privirea ta imi strafulgera crezul profetic, afisez totusi un aer calm aidoma lacului fara de sfarsit dar tacerea imi destainuie sufletul. Ancorezi un ton profund dar timbrul te tradeaza, ma intrebi unde sunt… timpul se opreste, ma surzeste linistea, tacerea mea, privirea ta, totul se amesteca… libertatea devine vid si ramanem spanzurati in nulitatea clipei.

Te-am trimis in perfect si te-am lasat acolo, intorcandu-ma in real. Ramai o tacere adanca care striga in mine. Sunt propriul meu dezertor, mintindu-mi sinele evadez din locul meu, din punctul de provenienta… sunt oricum legata de el, pot evada doar cu un camp de energie purtator de informatii false, ganduri aruncate in derizoriu. Ma imbat cu ideea ca esti trecut cand tu imi indici viitorul direct de la sursa, din inima mea, din ratiunea mea, din prea-plinul meu. Traiesti in mine, arzi in mine, te topesti cu mine iar eu mor cu tine.

Privirea ta a gravat in mine forme ce nu pot fi inlocuite de nimeni si nimic, depind de sarutul tau la fel ca de portia de venin din fiecare dimineata. Mi-ai modelat inima dupa forma sufletului tau, in conturul ei nu mai poate sta nimeni perfect acum…

M-ai condamnat pe viata, esti realitatea mea… eu raman visul tau.

Bang bang, he shot me down
Bang bang, I hit the ground
Bang bang, that awful sound
Bang bang, my baby shot me down…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Schitand opiniile unei ratiuni…

Februarie 15, 2009 at 13:14 (Contemplari) (, , , , , , , , , , , , , )

Cred ca normalul inseamna limitare, cred ca tot ce e simplu e mediocru, nefavorabil sau fals, cred ca aclimatizarea creeaza geniul iar inflexibilitatea duce la plafonare, cred ca ignorantii traiesc mai mult si doar cei ce gandesc pot fii depresivi,cred ca cei mai periculosi oameni sunt ignorantii cu incredere in sine, cred ca intelepciunea sta in litere si in ratari, cred ca nu e de ajuns sa stii sa citesti ca sa digeri o carte, cred ca o carte e buna doar cand are un cititor reflexiv, cred ca arta are efect terapeutic si cred ca e singurul lucru care nu poate fi imoral, cred ca artistul nu e geniu si nici geniul-artist, cred ca sanatatea mintala nu coexista cu imaginatia si cred ca un om fara imaginatie este un mort cald.

Cred ca religia e o legenda frumoasa transformata intr-o industrie care valorifica si prelucreaza frica si ignoranta umana. Cred ca teologia este disciplina care studiaza vidul si e platita bine pentru asta. Cred ca daca totusi cineva a creat Universul, nu a scris carti despre el. Cred ca increderea in religie e cel mai sigur drum spre niciunde, adancirea ratiunii in obscuritate. Cred ca nu suntem singurele fiinte care gandesc in Univers. Cred ca datoria omului este sa constientizeze conditia umana si sa rationalizeze. Cred ca nu exista nimic mai fascinant decat gandul. Cred ca cel mai cumplit dusman este propriul creier.

Cred ca Romania este singurul loc unde ai o certitudine, maine va fi mai rau. Cred ca politica e o gluma morbida. Cred ca votul tau nu inseamna nimic cum nici alte 23 de milioane nu ar schimba ceva. Cred ca politicienii, ministrii sunt doar niste corupti infometati care au in pix doar capacitatea de a fura. Cred ca obligatia lor este sa stea la vedere si noi nu suntem condusi de ce vedem. Cred ca tot ce ne inconjoara are ca misiune finala controlul maselor. Cred ca Justitia si Guvernul nu au fost niciodata aidoma paralelor. Cred ca justitia si legile nu coreleaza. Cred ca frumusetea Romaniei si dragostea de tara cere sacrificii prea mari pentru oamenii de rand. Cred ca expatrierea e cea mai buna solutie si repatrierea inseamna memorie proasta.

Cred ca urasc oamenii tocmai pentru ca iubesc omenirea. Cred ca nu exista nimic mai puternic decat indiferenta. Cred ca indiferenta este antonim si totodata punct de provienienta pentru iubire. Cred ca te iubesc pentru ca am incredere in tine, nu invers si cred ca a te incredere e cel mai imatur act. Cred ca dragostea pentru putere invinge puterea dragostei. Cred ca iubirea nu tine de foame. Cred ca dragostea si banii sunt doua piese ce formeaza puzzelul vietii aproape de ideal. Cred ca opusele se atrag. Cred ca iubirea este chimie logica dar imperceptibila. Cred ca iubirea e cel mai profund sentiment care nu are finalitate in timp, dar cred ca totul are un sfarsit, deci cred ca noi nu stim sa iubim cu adevarat.

Cred ca orice femeie cu 5 simturi si un iq rezonabil ar trebuii sa fie feminista. Cred ca femeile sunt mai frumoase ca barbatii. Cred ca femeile sunt discriminate. Cred ca increderea femeilor in sine in timpului actului sexual este defapt increderea femeilor in neincrederea barbatilor. Cred ca barbatii sunt prea simpli pentru arta femeilor de a despica firul in patru, de asta ii inteleg asa greu.

Cred ca moartea nu e nici pe departe cel mai rau lucru. Cred ca cea mai buna modalitate de a schimba lumea este critica. Cred ca a critica e o arta rationala si e terapeutica atat pentru critic cat si pentru criticat cu conditia ca amandoi sa gandeasca. Cred ca Murphy era realist. Cred ca cele mai bune consumabile din lume sunt cola, tigarile, ciocolata si fumigenele verzi. Cred ca viata fara vicii este gluma fara haz. Cred ca scriu pe blogul asta pentru cei ce incep sa se trezeasca,
sa inteleaga si daca nu pot servii drept exemplu sper sa servesc drept avertisment. Cred ca nu am mentionat aici nici un sfert din opiniile mele.

Cele doua reguli ale succesului : 1. Sa nu spui niciodata tot ce stii/crezi.

Legătură permanentă Lasă un comentariu