Ianuarie 30, 2013 at 00:51 (Contemplari) (, , , , , )

Perna mi-e drogul care da uitarii drumul drept al vietii si ma lasa sa alerg prin fantezii pe care tu, el sau ea le incuiati in cufarul blasfemic.

Sacrilegiu’ ar fi sa-mi scrijelesc limite in cuget, n-am tentatie mai adanca decat cea pentru prohibitie.

 

Anunțuri

Legătură permanentă 3 comentarii

Secrete in degete

Ianuarie 29, 2013 at 23:55 (Piese din esenta) (, , , , , )

Blogul asta mi-a dat multe lectii, e o perioada in care regasesc esente pierdute. Le regasesc in literele ce-mi tasnesc din degete.
Se pare ca degetele mele au stiut mereu mai multe decat mine.

Cand scriu, vad fapte, lucruri, gesturi. Scriu lectii si palme pentru ratiunea-mi adormita…

Tu baga de seama, caci stii ce se spune…

Prostul invata din greselile lui, desteptul din ale altuia.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Complacere sau Renastere?

Ianuarie 27, 2013 at 17:49 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Momentele de cumpana sunt acelea in care toate cliseele prind sens si profunzime. Ca atunci cand cele mai stralucitoare momente se gasesc alaturi de barbatul gresit si cand realizezi ca intre o prezenta serafica si varianta ei mefistofelica este o linie atat de fina incat trecerea se face pe nesimtite.

Protection_by_MyLipstickLullabyCand cumpana atinge limite catastrofice, toate cliseele se intorc, ca un roi de bumerange, impotriva ta, trezindu-te abia cand linia a fost trecuta fara posibilitate de intoarcere. Realizezi, abia atunci, ca linia ta este la fel de fina ca a acelor ridicoli muritori pe care ii priveai suspectandu-i de depravare atunci cand le descopereai latura intunecata. Si cele mai banale expresii iti pocnesc sinapsele… Roata se intoarce.

Suntem atat de muritori, atat de expusi, slabi si necunoscatori incat ajungem sa ne auto-influentam in degradare.

Degradarea ne conduce inevitabil spre acceptare, forma de percepere pe care, inainte de aceste momente cheie, o tratam ca pe unealta celui vulnerabil, ca pe o nereusita, ca pe limita celor slabi. Acceptarea devine in cele din urma cea mai puternica arma impotriva catastrofelor vietii, renasterea din cel mai adanc colt al degradarii si deschiderea spre evolutie.

Multumesc tuturor catastrofelor din viata mea pentru ceea ce au reusit sa descopere in mine.

 

Image Source 

Legătură permanentă Lasă un comentariu