Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta.

Martie 30, 2013 at 14:36 (1, Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , )

Atunci cand o scriitoare iti reda gandurile cu mai multa precizie decat le percepi tu insati.

Stii, noi paream c-am (re)inventat iubirea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.

Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…

Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

 

Mihaela Radulescu, „Intreaba-ma Orice”

 

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

10.02

Februarie 10, 2013 at 00:17 (1)

la multi ani cu tine

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Februarie 10, 2013 at 00:06 (1)

Cand te pui pe tine mai presus de Noi, raspunsul e unul singur.

You still don’t get it.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

11 pasi

Martie 10, 2010 at 10:41 (1, Piese din esenta) (, , )

daca unu si cu unu fac doi, noi de ce suntem un miliard?

Legătură permanentă 3 comentarii

Februarie 11, 2010 at 23:08 (1)

doar o statie de 102

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Observatori…

Noiembrie 12, 2009 at 12:47 (1) (, , , , , , )

M-am trezit, ca de obicei greoi, dis de dimineata si inainte sa ma pregatesc de munca, imi savuram cafeaua si imi citeam mailurile: doi amici plictisiti la munca cu o seara in urma, 3 newslettere, ejobs si inca unul, caruia am ales sa ii raspund chiar aici, pe blog. Mailul era exact asa:

tibi

ti-am citit si recitit unltimele doua posturi. sunt interesante, chiar impresionante dar nu inteleg de unde iti vine aceasta inspiratie. unele cuvinte mi se par ciudate, poate in sensul cel bun sau nici nu mai stiu. oricum ceva se schimba in tine sau poate asta este o alta parte a ta.
nici nu mai stiu care era intrebarea…

Multumesc pentru aprecieri, inspiratia din ultimele doua posturi(defapt, mai multe, schimbarea despre care vorbesti se simte de cel putin 4-5 luni) vine strict din mine. Da, inainte cautam izvoare inspirationale pe ici-colo, pentru ca scriam des si e greu sa fii mereu plin de idei si de expresivitate, dar de cateva luni, de cand scriu rar, o fac exclusiv din mine si am observat ca scrierile mele nu numai s-au imbunatatit, dar ma si reprezinta mai mult. Nu, nu asta e motivul pentru care scriu rar, motivul este, evident,  bazat pe lipsa timpului pe care prefer sa-l dedic altor lucruri.

Nu iti pot vorbi despre acele cuvinte care ti se par ciudate pentru ca nu sunt sigura ca stiu despre ce vorbesti. Poate revi cu detalii 🙂

Evoluez, asta se intampla, m-am si intors cu alta fata pe care poate o aveam deja dar nu o foloseam, dar am si evoluat. Mi s-au intamplat lucruri minunate care m-au facut sa balansez lucrurile in viata, sa le cantaresc la adevarata lor valoare, iar blogului, in urma acestei balansari, i-am dat o valoare mai mica decat altor lucruri. Este important, sunt bucati din mine aici, dar nu merita mai mult decat ii ofer deja.

Nu s-a schimbat stilul scriiturii, s-au schimbat subiectele atinse si unghiul din care le privesc. Dar da, s-a schimbat ceva, am atins o mica parte din Ideal si asta m-a schimbat, m-a implinit, era imposibil ca schimbarea sa nu se reflecte aici, pe blog si in ochii cititorilor.

Sper ca raspunsul meu sa fie destul de detaliat, am ales sa raspund aici pentru ca mai multi cititori au observat diferite schimbari si incerc sa justific asta pentru toata lumea. Detaliile se vor observa, evident, in viitoarele mele scriituri.

O zi frumoasa sa avem 🙂

Legătură permanentă 3 comentarii