Mai devreme sau mai tarziu

Februarie 26, 2013 at 23:28 (Contemplari) (, , , )

Acceptare… suna atat de josnic…

Egoul e cuprins de sentimente abjecte atunci cand fiinta-ti, obosita si tocita de nefericiri, vrea sa se predea trivialei acceptari, iar ratiunea-ti otravita il asculta tacit, luand inca un bilet in caruselul mortii, al mandriei si al bolii, respingand orice firicel de simpla fericire.

Pana cand ratacirea de-o clipa te pateaza pentru totdeauna. O fractiune de secunda a fost de ajuns ca mandrul ego sa-ti manjeasca viata iremediabil. Si ajungi, regretandu-ti clipele, respingandu-ti propria fiinta, acum abjecta in ochii tuturor… la acceptare.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

De ce?

Februarie 25, 2013 at 22:28 (Contemplari) (, , , , , , )

Nu va lasati sinapsele necirculate…

Uneori supravietuiesti propriei morti din inertie, alteori ai impresia ca ai murit tocmai din curajul de a-ti infrunta moartea.

Daca respiri, ai renascut, ramane doar sa afli de ce.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Complacere sau Renastere?

Ianuarie 27, 2013 at 17:49 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Momentele de cumpana sunt acelea in care toate cliseele prind sens si profunzime. Ca atunci cand cele mai stralucitoare momente se gasesc alaturi de barbatul gresit si cand realizezi ca intre o prezenta serafica si varianta ei mefistofelica este o linie atat de fina incat trecerea se face pe nesimtite.

Protection_by_MyLipstickLullabyCand cumpana atinge limite catastrofice, toate cliseele se intorc, ca un roi de bumerange, impotriva ta, trezindu-te abia cand linia a fost trecuta fara posibilitate de intoarcere. Realizezi, abia atunci, ca linia ta este la fel de fina ca a acelor ridicoli muritori pe care ii priveai suspectandu-i de depravare atunci cand le descopereai latura intunecata. Si cele mai banale expresii iti pocnesc sinapsele… Roata se intoarce.

Suntem atat de muritori, atat de expusi, slabi si necunoscatori incat ajungem sa ne auto-influentam in degradare.

Degradarea ne conduce inevitabil spre acceptare, forma de percepere pe care, inainte de aceste momente cheie, o tratam ca pe unealta celui vulnerabil, ca pe o nereusita, ca pe limita celor slabi. Acceptarea devine in cele din urma cea mai puternica arma impotriva catastrofelor vietii, renasterea din cel mai adanc colt al degradarii si deschiderea spre evolutie.

Multumesc tuturor catastrofelor din viata mea pentru ceea ce au reusit sa descopere in mine.

 

Image Source 

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Daca as putea fii…

Februarie 23, 2009 at 01:14 (Fun Factory) (, , , , )

Acest subiect naste intotdeauna sentimente contradictorii in sinele fiecaruia, deoarece e un conditional imposibil, fizic suntem absolut inflexibili din punctul asta de vedere. Suntem ceea ce suntem, file intr-un dosar al existentei, inflexibile fizic… imaginatia in schimb, ei bine imaginatia este calea de iesire cand am atins subiectul „Daca as putea fii…”

Am primit leapsa ce va succeda aceasta fraza de la Ialomiteanca. Ma afund acum in reverie, in dimensiunea sperantelor, zambetelor si in dimensiunea lui „daca”. Inchid ochii si dau startul in maratonul imaginatiei. Sa purcedem:

Daca as putea ce as vrea sa fiu?

  • O floare: Crin
  • Un anotimp: Vara torida
  • O culoare: Portocaliu
  • Un animal: Veverita
  • Un obiect vestimentar: Tricou lejer
  • O piesa de mobilier: Biblioteca
  • O piesa muzicala: Slow motion
  • Un vers: „Sa ii ceri florii sa rada cand calci peste ea… nu se poate”
  • Un peisaj: Luna intre nori
  • Un obiect: Bricheta
  • Un instrument muzical: Chitara clasica
  • Un copac: Palmier
  • Un oras: Venetia
  • O persoana publica: Bill Gates
  • O alta persoana apropiata: Mama (mamele sunt incredibile)
  • O carte: Nopti Albe (Dostoievski)
  • Un fel de mancare: Ciocolata
  • Un super erou: Super Eu
  • Un fenomen al naturii: Fulger
  • O masina: De tocat
  • Un fruct: Kiwi
  • O parte a corpului: Creier
  • Un film: What women want

That was nice. Ma uit la buclele fumului de tigara, ma uit la paharul cu Cola, ma uit la raspunsuri si ajung la o singura concluzie… am nevoie de tratamentul expatrierii cu terapia fanteziei.

Leapsa merge mai departe la Chrisa.

Legătură permanentă 4 comentarii

Prostie cu inclinatii religioase…

Februarie 20, 2009 at 23:22 (Contemplari, Iritatii) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Sunt anti mass messages. Sunt anti-prostie. Sunt satula de ignoranti cu „inima buna”, de idioti cu „frica de divinitate” si de massurile lor.
Acum aproximativ un an, un crestin plin de respect pentru utilizatorii de ym, a contemplat in fata monitorului, de foame cred, si a scos urmatorul mass message:

„Dormim in biserica,dar atunci cand e gata ceremonia,dintr-o data ne trezim?De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu,dar e asa de usor sa vorbesti despre sex?De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy?De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate?De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste.Retrimite daca iti pasa… daca nu…dormi in continuare…cel mai adevarat mass”

S-a imprastiat repede, puterea idiotilor numerosi nu trebuie niciodata subestimata. Astazi cercul mass-ului m-a inclus din nou, cerc pe care l-am intrerupt de nenumarate ori pana acum. Am repetat etapele din cartea imaginara cu legi nescrise „Anti-mass” :

  • 1. Citit : „Dormim in biserica…” realizat ca am mai citit ce cel putin 100 de ori inceputul asta.
  • 2. Click pe fereastra, luat la cunostinta id-ul complice mass-ului si autorului.
  • 3. Lovit usor tasta „Escape”.

Parcurgerea etapelor dureaza aproximativ cincisprezece secunde, in secunda saisprezece ma ia cumva de jos cu ganduri negre si sinapsele-mi sunt cuprinse de iritatie. Realizez ca unii sunt atat de idioti incat pot considera un crestin infometat ca fiind formator de opinie. Ma duc la arhiva, copiez mesajul aici si incerc sa ridic echivocul din neuronii idiotilor care imi asediaza messul cu fortele armate ale prostiei crancene. Sa purcedem:

„Dormim in biserica, dar atunci cand e gata ceremonia , dintr-o data ne trezim?”

Care e intrebarea? Imi pun imaginatia la treaba si plasmuiesc un „De ce” pe acolo. Pai sa dormi tu in biserica bai asta, n-ai vazut cum urla ala? Cum poate sa doarma cineva in conditiile alea? Daca totusi e vreunu mai rezistent, poate doarme pentru ca nenea ala cu barba e incomprehensibil, de cate ori nu ati fost la biserica si n-ati inteles o iota din ce behaiau aia acolo ?

Pe de alta parte, daca mergi in biserica, exceptand nunta, botezul si noaptea de inviere, cu cat e mai mare incaperea, cu atat mai multe sunt cucoanele pricajite trecute de primele 50 de tinereti si asteptand de la divinitate alte 50. Ele sunt oricum pe jumatate in inertie, natura isi face treaba doar, iar cand nu o barfesc pe Marioara, Tanta sau pe vecina de la 3 in fata altarului inchinandu-se din cand in cand, ele mai pica in inertie si cu cealalta jumatate.

Batranicile care apuca scaunele de pe margine(la ortodoxi) sunt cele privilegiate, ele pot dormii ca niste bebelusi pana la sfarsitul slujbei. Va intrebati cumva de ce isi fac cruce? A devenit reflex conditionat.

De ce se trezesc la sfarsitul slujbei nu stiu, pentru ca nu am apucat sfarsitul ei, dar banuiesc ca golindu-se incaperea, se face curent si le ia reumatismul.

„De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu, dar e asa de usor sa vorbesti despre sex?”

Am observat eu ca ignorantii vorbesc in general despre tot ce ii depaseste atunci cand nu au nimic de zis, si cum au rar ceva de zis… Ce e controversat, cunoscut de toata lumea si nestiut de nimeni? Dumnezeu. Nimeni nu stie cine e, cum e, unde e, daca e… deci nimeni nu il poate considera incult, e parerea lui langa alte 6 miliarde de pareri… mai conteaza una in plus? Ne lipseste doar adevarul.

Cam astea sunt momentele in care apar discutii despre Dumnezeu („discutii” nu e sinonim cu „polemici”) : e meseria in joc, e santaj, e lipsa de activitate, nevoia de a parea cult sau „om cu scaun la cap”, e manea, e imormantare, e bunica in vizita. Pentru restul exista sexul sau o infinitate de alte subiecte.

„De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy?”

De ce ar citii cineva presupuneri, superstitii, reguli de nicaieri, traditii lipsite de sens si de urmari, povesti nemuritoare si unknown antic? Ca literatura, ca pe o legenda pe care o citesti inspre a-ti dezvolta imaginatia, o legenda prost scrisa in schimb, rasfoiti o revista „crestina” si veti intelege instant despre ce vorbesc… si chiar daca nu ar fii prost scrisa, de ce as lua drept literatura o revista sf cand in biblioteca domnesc regi ai literelor ca Dostoievski, Coelho, Puskin, Umberto Eco s.a.m.d ?

De ce unii dintre noi prefera Playboy in detrimentul revistelor religioase? E triumful concretului versus ambiguu. Informatie versus vorbe in vant. Placere versus plictis. Si nu, asta nu se aplica doar in cazul revistei Playboy(de a carei existenta nici nu mai sunt sigura), se aplica in cazul oricarei reviste cu caracter informational(da, Playboy are si caracter informational pe alocuri) si nu, asta nu inseamna ca nu suntem interesati de punctul nostru de provenineta, doar ca unii sunt ocupati sa il caute acolo unde el chiar ar putea fii.

„De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate?”

Nu retrimit nici un mesaj, indiferent de subiect, eventual daca e ceva amuzant il trimit la 2-3 amici care ar putea fi interesati/amuzati de respectivul mesaj umoristic. Daca pentru tine „urat” are sens de „interesant”, „amuzant”, „informational”… nu stiu de ce mai scriu.

As seta un fel de firewall care sa dea ignore tuturor mesajelor care duhnesc a ignoranta si prost gust, dar nu poti sa dai ignore la mesaje si computerele nu stiu sa miroasa prostia, oricat de evidenta ar fi ea, asa ca doar expeditorul poate primii ignore si asta ar insemna sa raman cu lista cheala, aproape singura, lipsita de relatii interumane internautice si trista, pentru ca ma uimeste atat de tare prostia unora incat alunec intr-o criza de ras adeseori.

„De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?”

Glumesti, nu? In Bucuresti bisericile concureaza cu bancile si farmciile, cluburile sunt de departe in inferioritate numerica. Vino tu in Berceni, in Rahova si in alte cartiere Bucurestene, excluzand centrul si zona Grozavesti-Regie si cauta tu un club mai rasarit, o sa te impiedici de farmacii, banci si biserici dar club iti spun eu ca nu o sa gasesti.

Banul dicteaza, farmaciile, bancile, agentiile de imobiliare si bisericile rasar ca ciupercile dupa ploaie, sunt fabrici de verzisori, biserica fiind de altfel cea mai profitabila, atat pentru stat cat si pentru slujnicii Domnului care papa si ei cum pot, amaratii.

„Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?”

Gandeste-te, merita sa mai irit alte cateva sute de persoane? Ah, am uitat, merge greu cu ganditul, inteleg. Nu, nu l-am ignorat, tocmai am pierdut cateva zeci de minute pentru idiotenia ta, te simti important in ignoranta ta acum?

Dar tu, in contemplarea ta adanca, nu te-ai gandit un pic asa ca prostia ta te va face candva de ras?

„Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste.Retrimite daca iti pasa…daca nu…dormi in continuare…cel mai adevarat mass”

Simt nevoia sa il citez pe Spike aici: „Zii, Cel de Sus e cu ochii pe mine? Stiu si tin sa precizez ca de la un timp fac baie cu lumina stinsa”. Ce pot sa zic, nenorocita de mine e plina de indiferenta, poti sa ma judeci? As dormi dar urasc atat de mult prostia incat ceva ma impiedica. Intr-adevar, mass-ul asta a fost cea mai adevarata dovada a ignorantei in masa pe internet.

„No matter where you go in the world, there never seems to be a shortage of idiots” (DJ Allen)

prostie-cu-inclinatii-religioase

Legătură permanentă 2 comentarii

Schitand opiniile unei ratiuni…

Februarie 15, 2009 at 13:14 (Contemplari) (, , , , , , , , , , , , , )

Cred ca normalul inseamna limitare, cred ca tot ce e simplu e mediocru, nefavorabil sau fals, cred ca aclimatizarea creeaza geniul iar inflexibilitatea duce la plafonare, cred ca ignorantii traiesc mai mult si doar cei ce gandesc pot fii depresivi,cred ca cei mai periculosi oameni sunt ignorantii cu incredere in sine, cred ca intelepciunea sta in litere si in ratari, cred ca nu e de ajuns sa stii sa citesti ca sa digeri o carte, cred ca o carte e buna doar cand are un cititor reflexiv, cred ca arta are efect terapeutic si cred ca e singurul lucru care nu poate fi imoral, cred ca artistul nu e geniu si nici geniul-artist, cred ca sanatatea mintala nu coexista cu imaginatia si cred ca un om fara imaginatie este un mort cald.

Cred ca religia e o legenda frumoasa transformata intr-o industrie care valorifica si prelucreaza frica si ignoranta umana. Cred ca teologia este disciplina care studiaza vidul si e platita bine pentru asta. Cred ca daca totusi cineva a creat Universul, nu a scris carti despre el. Cred ca increderea in religie e cel mai sigur drum spre niciunde, adancirea ratiunii in obscuritate. Cred ca nu suntem singurele fiinte care gandesc in Univers. Cred ca datoria omului este sa constientizeze conditia umana si sa rationalizeze. Cred ca nu exista nimic mai fascinant decat gandul. Cred ca cel mai cumplit dusman este propriul creier.

Cred ca Romania este singurul loc unde ai o certitudine, maine va fi mai rau. Cred ca politica e o gluma morbida. Cred ca votul tau nu inseamna nimic cum nici alte 23 de milioane nu ar schimba ceva. Cred ca politicienii, ministrii sunt doar niste corupti infometati care au in pix doar capacitatea de a fura. Cred ca obligatia lor este sa stea la vedere si noi nu suntem condusi de ce vedem. Cred ca tot ce ne inconjoara are ca misiune finala controlul maselor. Cred ca Justitia si Guvernul nu au fost niciodata aidoma paralelor. Cred ca justitia si legile nu coreleaza. Cred ca frumusetea Romaniei si dragostea de tara cere sacrificii prea mari pentru oamenii de rand. Cred ca expatrierea e cea mai buna solutie si repatrierea inseamna memorie proasta.

Cred ca urasc oamenii tocmai pentru ca iubesc omenirea. Cred ca nu exista nimic mai puternic decat indiferenta. Cred ca indiferenta este antonim si totodata punct de provienienta pentru iubire. Cred ca te iubesc pentru ca am incredere in tine, nu invers si cred ca a te incredere e cel mai imatur act. Cred ca dragostea pentru putere invinge puterea dragostei. Cred ca iubirea nu tine de foame. Cred ca dragostea si banii sunt doua piese ce formeaza puzzelul vietii aproape de ideal. Cred ca opusele se atrag. Cred ca iubirea este chimie logica dar imperceptibila. Cred ca iubirea e cel mai profund sentiment care nu are finalitate in timp, dar cred ca totul are un sfarsit, deci cred ca noi nu stim sa iubim cu adevarat.

Cred ca orice femeie cu 5 simturi si un iq rezonabil ar trebuii sa fie feminista. Cred ca femeile sunt mai frumoase ca barbatii. Cred ca femeile sunt discriminate. Cred ca increderea femeilor in sine in timpului actului sexual este defapt increderea femeilor in neincrederea barbatilor. Cred ca barbatii sunt prea simpli pentru arta femeilor de a despica firul in patru, de asta ii inteleg asa greu.

Cred ca moartea nu e nici pe departe cel mai rau lucru. Cred ca cea mai buna modalitate de a schimba lumea este critica. Cred ca a critica e o arta rationala si e terapeutica atat pentru critic cat si pentru criticat cu conditia ca amandoi sa gandeasca. Cred ca Murphy era realist. Cred ca cele mai bune consumabile din lume sunt cola, tigarile, ciocolata si fumigenele verzi. Cred ca viata fara vicii este gluma fara haz. Cred ca scriu pe blogul asta pentru cei ce incep sa se trezeasca,
sa inteleaga si daca nu pot servii drept exemplu sper sa servesc drept avertisment. Cred ca nu am mentionat aici nici un sfert din opiniile mele.

Cele doua reguli ale succesului : 1. Sa nu spui niciodata tot ce stii/crezi.

Legătură permanentă Lasă un comentariu