Ziua femeii

Martie 8, 2013 at 16:38 (Iritatii, Piese din esenta) (, , , , , , , )

Dragi barbati,

De ziua femeii vreau sa va multumesc. In zile ca aceasta imi faceti viata tare frumoasa.

Tot de ziua femeii, nu ma pot abtine sa va intreb: De ce atunci cand ea va iarta, simtiti nevoia sa impingeti greseala la un nou nivel? Ce va face sa credeti ca resursele de iertare sunt infinite si ranile nu lasa cicatrice?

O tipa tare draga mie, a spus candva ca femeile nu-s jucarii, deci nu incercati sa va jucati cu ele.

 

 

Cat de frumosi puteam fi daca nu m-ai fi mintit de atatea ori…

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

De ce?

Februarie 25, 2013 at 22:28 (Contemplari) (, , , , , , )

Nu va lasati sinapsele necirculate…

Uneori supravietuiesti propriei morti din inertie, alteori ai impresia ca ai murit tocmai din curajul de a-ti infrunta moartea.

Daca respiri, ai renascut, ramane doar sa afli de ce.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Complacere sau Renastere?

Ianuarie 27, 2013 at 17:49 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Momentele de cumpana sunt acelea in care toate cliseele prind sens si profunzime. Ca atunci cand cele mai stralucitoare momente se gasesc alaturi de barbatul gresit si cand realizezi ca intre o prezenta serafica si varianta ei mefistofelica este o linie atat de fina incat trecerea se face pe nesimtite.

Protection_by_MyLipstickLullabyCand cumpana atinge limite catastrofice, toate cliseele se intorc, ca un roi de bumerange, impotriva ta, trezindu-te abia cand linia a fost trecuta fara posibilitate de intoarcere. Realizezi, abia atunci, ca linia ta este la fel de fina ca a acelor ridicoli muritori pe care ii priveai suspectandu-i de depravare atunci cand le descopereai latura intunecata. Si cele mai banale expresii iti pocnesc sinapsele… Roata se intoarce.

Suntem atat de muritori, atat de expusi, slabi si necunoscatori incat ajungem sa ne auto-influentam in degradare.

Degradarea ne conduce inevitabil spre acceptare, forma de percepere pe care, inainte de aceste momente cheie, o tratam ca pe unealta celui vulnerabil, ca pe o nereusita, ca pe limita celor slabi. Acceptarea devine in cele din urma cea mai puternica arma impotriva catastrofelor vietii, renasterea din cel mai adanc colt al degradarii si deschiderea spre evolutie.

Multumesc tuturor catastrofelor din viata mea pentru ceea ce au reusit sa descopere in mine.

 

Image Source 

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cei de ieri…

Februarie 9, 2010 at 01:15 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , )

Rainbow loveMa iubesti mai mult atunci cand ma indepartez sau iti evit privirea, si mai tare atunci cand esti pierdut pentru ca-ti par alta.

Ma duc acolo unde ploua soarele,  sa alerg pe un curcubeu, sa beau cocktail de culori in cinstea ta…sa nu fiu niciodata cea de ieri.

Sa-mi spui ca iti impodobesc ziua, ca ma adori atunci cand indepartez, nepasatoare, norii pentru a-ti lumina noaptea dar mai ales atunci cand, vulgar, ne las pe intuneric.

Iti plac servetelele? Par calde, moi si colorate… sa ne imbracam in servetele si sa iesim in ploaie alergand pe un curcubeu, sa ma saruti frenetic in ploaia de vopsele, sa ne iubim peste culori, la fiecare altfel. Pe rosu sa-mi spui ca ma iubesti neincetat, ca-mi esti dependent, pe verde sa radem mult, sa ne jucam, sa nu mai fii asa atent iar pe albastru sa-l sarim, indiferent…  sa nu fim niciodata cei de ieri

Legătură permanentă 1 comentariu

Deja noua…

Ianuarie 10, 2010 at 23:25 (Piese din esenta) (, , , , )

Mai vreau inca noua sa le dedic tot noua

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Fericire…

Noiembrie 6, 2009 at 22:32 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , )

Sunt tot, stau tolanita in paradis si-mi fac umbra palmierii tuturor implinirilor.

Stiu tot, am toate secretele universului la mine, pot trai experiente mistice in mizerul cotidianului si le pot reinnoi la nesfarsit.

Am tot, nu stiu daca tu mi-ai dat dar stiu ca nu-mi poate lua nimeni.

Dau tot, si zambesc cand o fac, torn maretie in fiecare pas pe care il faci cand treci pe langa mine ca apoi sa te admir indepartandu-te.

Pot orice si nu pot fi discreta cu asta, am uitat ce inseamna modestia. Am invatat sa radiez, intreg universul valseaza in jurul meu si farmec pietrele sa danseze si ele…

Timp, bani, oameni, munca, stres, probleme, boli, toate sunt efemere, dupa ce ti-am incercat seductia nu pot decat sa ma las usor in epidemia de extaze pe care o provoci cu primele atingeri si apoi sa ma ridic deasupra galaxiei si sa reusesc tot, sa dezleg tot, sa trec peste orice…

 

_________________________________

Recunosc, m-am inselat, exista fericire fara ignoranta.

Legătură permanentă 3 comentarii

Esti un drog foarte mic…

Noiembrie 6, 2009 at 22:26 (Contemplari) (, , , , , )

Esti doar un blog… ce sa intelegi tu despre mine? Ce sa stii tu despre tot ce sunt? Te insemnez rar pentru ca atunci cand o fac… existi doar tu si tastele pe care le mangai cu atentia unui chirurg.

Alternez prudenta si interesul extrem cu abandonul total si te consider o armonie.

Acum… te rog sa ma scuzi, sunt ocupata sa fiu implinita.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Imperfect dar ideal…

Martie 9, 2009 at 14:07 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , , , , )

Inchid ochii si parasind cotidianul, evadez intr-o lume individuala, in irealitatea mea. Intr-un cadru lipsit de finitate unde optimismul este realist si personificarea ambiantului nu este pur fictiva.

Sa ma plimb pe un deal inverzit si sa las ploaia de vara sa-mi spele cu stropii ei mari toate gandurile ingrijorate si toate intrebarile fara raspuns. Sa nu-mi pese ce va fii, sa nu vad ce a fost.

Sa ma opresc, apoi, odata cu ploaia si sa privesc la orizont zarind un curcubeu ce nu profetizeaza speranta ci frumusetea naturala, aici nu ai nevoie de speranta.

Sa raman profund uimita privind cu ochii care vad dincolo de materie, armonia intregului si sa radiez de incantare realizand ca fac parte din el.

Sa ma arunc apoi in iarba deasa, uda si rece, de un verde aprins ce se asorteaza cu senzatia racoritoare oferita de ploaie… si atingand pamantul inca incins sa raman nemiscata bucurandu-ma de cel mai revigorant decor pasnic.

In cele din urma, impacata cu sinele sa ma las cucerita de literele unei carti ce-mi ridica sufletul deasupra curcubeului care ma vegheaza langa soare, si sa ma indragostesc de ea, pagina cu pagina, intr-un decor perfect, decupat de la marginea irealitatii ce confera calmul si caldura primitoare a unei biblioteci care geme de cunoastere.

Sa iubesc razele soarelui cu siguranta ca nici un nor nu-l poate acoperii, sa dainuiesc lenesa printre copaci ce nu se vestejesc si nu obosesc, flori ce nu se ofilesc, intr-o lume a nemuririi unde lenevia dezmierdatoare este starea sublima, doar din ea, cu ea, poti atinge apogeul fanteziei.

blog-rainbow_by_kerrigorrose-copy

Apoi ma trezesc si realizez blasfemia…. de ce as vrea o lume perfecta? Perfectionismul meu devine brusc un defect in lumea asta minunat de imperfecta. Imperfectiunea e tot ce avem si tot ce ne trebuie, mereu deosebita si niciodata indeajuns de evoluata…

Avem nevoie de ignoranti, de griji, de cauzele care ne infierbanta sangele, de amagiri care in timp ne dau taria pietrelor de rau, de asaltul durerilor coplesitoare ce ne aduc aminte ca suntem, pana la urma… oameni.

After The Rain

Legătură permanentă 8 comentarii

Instigare la dragoste…

Februarie 24, 2009 at 04:23 (Contemplari, Iritatii) (, , , , , , , , , , )

Inspectez posesorii de miocard ce ma inconjoara zilnic. Cate inimi, atatea pareri, atatea amintiri… Am invatat ca fiecare om este un interpret cu portofoliul lui de viziuni pe care le canta cu ambii plamani o viata intreaga. Am invatat ca un strop de fericire se plateste cu un lac de durere.Totusi cred ca unii au probleme cu memoria pentru ca in fiecare zi descopar cel putin o noua parere trandafirie despre fenomenul asta pe cat de „comun” pe atat de prost inteles, numit dragoste.

Discut cu tine, cu el, cu ea si observ oameni convinsi de existenta idealului, de dragostea sublima pe care o traiesc, de eternitatea ei, de frumusetea si puritatea suprema regasita in fiecare sentiment impartasit jumatatii. Oameni lipsiti de experienta, oameni cu memorie proasta sau pur si simplu exagerat de optimisti.

E lesne de inteles ca realismul i-a parasit intr-un trecut indepartat si ii va izbii candva ca un tren condus de un psihopat vitezoman si vor fi parasutati in depresiunea suferintei torturati de dor si de ciuda cu parasuta stricata. In cele din urma cu sufletul pe noptiera si capul in pamant iti vor spune ca ai avut dreptate. Din pacate majoritatea se alatura frustratilor din societatea mizerabila in care traim.

Pentru toti cei care se regasesc in randurile de mai sus, cei ce au impresia ca dragostea lor e trandafirie si ca lor nu li se poate intampla nimic, am un anunt: De fiecare data cand spui ca nenorocirea se va varsa pe altcineva, aminteste-ti ca pentru 6 miliarde de oameni tu esti acel altcineva.

A dad to his son:

– Son, I just want you to know: life is a black, sucking, vortex of anguish and dispair, filled with brief moments of false hope and empty joy, all the while dragging you inevitably closer to final, absolute, and eternal death.

– Thanks Dad…

Instigare la dragoste

Legătură permanentă 6 comentarii