Doamna de vara…

februarie 10, 2010 at 16:43 (Fun Factory, Iritatii) (, , , , , , , , )

Deci sa stabilim de la bun inceput, sunt friguroasa. Eu in drum spre birou, dimineata, inghet de frig. In fiecare zi cand intru in birou incepe actiunea de dezghet si abia apoi restul.

Ma uitam la diverse doamne pe strada, in zilele astea cand si termometrul e infrigurat, majoritatea in fuste mini, scurte de piele cu capul descoperit, parul fost-coafat dar ciufulit de vant si plin de zapada… si-mi vine sa le intreb „te crezi Craiasa zapezii din Rahova, cucoana?”

Cand le intepeneste fundul de frig nu schiteaza nimic, ca niste gheise dresate isi indreapta talia, ignora reumatismul ce nu le-a ocolit odata ce au pasit in varsta a 3a si pornesc intepate la drum. Eu inteleg ca „baba sufera la frumusete”… dar sa si inghete? Adica scuza-ma, dar ti se congeleaza cele sfinte, madam`.

Eu nu pot cu asta, abia supravietuiesc cu tot sifonieru pe mine, cum zice Ombladon „cand ma imbrac zici ca ma mut” si tot imi ingheata nasu, mainile si asa mai departe. Cat despre fuste, prima apare pe mine prin mai sau atunci cand mananc cozonac. Probabil sunt doar o doamna de vara sau ceva asa…

Reclame

Legătură permanentă Un comentariu

Un singur drum…

februarie 6, 2010 at 16:19 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Azi poti pleca, o sa-mi duci dorul maine, ti-am spus atunci ca sunt acolo mereu, ca o locuinta naturala a materiei tale, ca un punct de provenienta al vietii.

Totusi, ma apropii temator de banca aceea, din locul ala, unde imbatam teii cu parfumul meu floral, de iulie si unde sub cerul vast al noptilor albe ma admirai, subtire-n mijloc, agera si fina, asa cum iti placea.

Zambesc acum amar, si inchid ochii, e tot senin dar de data asta iarna. Pe strazi mai zac doar umbre de iubire, restul a amortit sub gheata cruda si fulgii grei incep sa ma apese… mai privesc o data spre banca aceea, de data asta goala, imi piere zambetul, mi-e frig si plec.

Imi amintesc insa ceva… pavat cu gheata sau cu pietre calde de Lipscani, ne asteapta acelasi drum. Azi poti pleca, o sa-mi duci dorul maine…

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Mi-e dor de vara…

aprilie 12, 2009 at 23:42 (Contemplari) (, , , , , , )

Zilele insorite din ultima perioada mi-au injectat serul nostalgiei. Mi-e dor de vara si am cazut asa, intr-o reverie inchinata caniculei, imaginatia a zburat si…

Mi-e dor de vara, mi-e dor sa stau in fata ferestrei privind luna cu irizarile ei portocalii profetizand canicula de maine.

Mi-e dor de teiul din fata ferestrei, ah teiul, vrajitor formidabil al carui aroma imi trezeste simtaminte de mult acoperite de timp. Isi inalta florile sub geamul meu an de an si tot an de an imi tulbura noptile.

Si noptile, ah noptile, inflacarate, mereu vii, au acel je ne sais qua care te face sa nu pui geana pe geana, sa nu vrei sa te intorci intre pereti, sa ramai acolo in mangaierea vantului ce patrunde elegant prin textura rara a textilei.

Caldura asfaltului si a cladirilor frematand in jurul tau… Ratacesti pe strazi visand, aidoma noptilor albe din St. Petersburg, sperand sa nu se termine vreodata, sa nu inceteze cantecul greierului ce intregeste momentul trait din plin ca un antidot pentru suflete racite, ratacite…

Dar ca orice reverie, se ascunde usor, usor in spatele zambetului meu ca sa dispara in cele din urma… si raman asa, spanzurata intr-o clipa muta, privind spre banca goala si rece din parcul meu, dorindu-mi sa fortez timpul, vremea… vara!

park_bench_by_hiritai1

Legătură permanentă 5 comentarii