Revenire? Nu tocmai…

octombrie 6, 2011 at 00:38 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Ce sa va spun, imi amintesc cu placere toate clipele petrecute scriind aceste randuri, multe randuri ce-i drept. Activitatea, scopul, jobul… viata mea s-a schimbat cu totul intre timp. Sunt alta acum, alti pasi, alti oameni, evolutie. Crestem, ne maturizam si pe masura ce trecem experiente in cartea vietii uitam sa simtim. In valtoarea lucrurilor, in stres, in graba, uitam sa ne oprim pentru o clipa ca sa simtim darul vietii.

Asta se intampla cu mine acum, nu mai am timp sa simt deci nu as mai putea sa scriu nimic din ce puteam alta data. Nu e rau, nu o spun ca pe un lucru negativ. Asa am evoluat eu, stau mult mai mult in realitate si reveria nu mai este o notiune comuna pentru mine.

Am aruncat o privire peste cuvintele cheie pe care le folositi sa ajungeti aici, in taramul literelor mele. Citindu-le imi dau seama ca numai oameni asemenea mie ma citesc si asta ma bucura nespus. Am incercat sa creez din acest blog un coltisor al simtirilor unde puteti veni sa gasiti liniste, iubire si uneori furie intre randuri pe care le-am scris cu mult drag.

M-am gandit ca atunci cand activitatile pe care le interprind acum se vor aseza putin, voi face o selectie a articolelor care simt ca ma reprezinta si voi reveni pe un domeniu personal sa continuam povestea sentimentului impreuna. Simt nevoia sa simt iarasi, sa scriu, sa impart piese din esenta cu voi.

Sperand sa pot scrie curand intr-un nou blog,
Cu drag.

Reclame

Legătură permanentă 2 comentarii

Rolul decorului în scriitură…

mai 8, 2009 at 20:49 (Contemplari) (, , , )

În timp ce lecturam „O zi din viaţa unui scriitor de succes” de Florin Puşcas, mă gândeam la rolul decorului în inspiraţia scriitorului, mă gândeam la rolul decorului în literele unei scriitoare pe un blog micuţ, ca mine.

Pentru mine are un rol destul de important, de care eram inconştientă pâna acum. Când scriu texte lungi, filozofii sau piese din esenţa, prefer să stau în pat, în spatele jaluzelelor portocalii care dozează perfect lumina, colorând-o în acelaşi timp. Şi cu un carneţel şi un creion in mână, beau ceva şi las inspiraţia să vină din scrum. Trebuie să nu-mi fie frig, poate putin cald, trebuie sa fie foarte linişte şi să fiu foarte singură, altfel nu mă pot concentra la nimic.

În schimb, dacă scriu o iritaţie sau o leapsă, o scriu direct la computer, direct pe blog, fără măcar să previzualizez, în timp ce mănânc, fumez, beau, n-are importanţă.

Deci, pentru mine decorul înseamnă mult, decorul îmi schimbă punctele de vedere asupra stilului de scriitură şi îmi invocă alte izvoare inspirationale în funcţie de decor, la voi cum e?

Legătură permanentă 9 comentarii