Revenire? Nu tocmai…

octombrie 6, 2011 at 00:38 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Ce sa va spun, imi amintesc cu placere toate clipele petrecute scriind aceste randuri, multe randuri ce-i drept. Activitatea, scopul, jobul… viata mea s-a schimbat cu totul intre timp. Sunt alta acum, alti pasi, alti oameni, evolutie. Crestem, ne maturizam si pe masura ce trecem experiente in cartea vietii uitam sa simtim. In valtoarea lucrurilor, in stres, in graba, uitam sa ne oprim pentru o clipa ca sa simtim darul vietii.

Asta se intampla cu mine acum, nu mai am timp sa simt deci nu as mai putea sa scriu nimic din ce puteam alta data. Nu e rau, nu o spun ca pe un lucru negativ. Asa am evoluat eu, stau mult mai mult in realitate si reveria nu mai este o notiune comuna pentru mine.

Am aruncat o privire peste cuvintele cheie pe care le folositi sa ajungeti aici, in taramul literelor mele. Citindu-le imi dau seama ca numai oameni asemenea mie ma citesc si asta ma bucura nespus. Am incercat sa creez din acest blog un coltisor al simtirilor unde puteti veni sa gasiti liniste, iubire si uneori furie intre randuri pe care le-am scris cu mult drag.

M-am gandit ca atunci cand activitatile pe care le interprind acum se vor aseza putin, voi face o selectie a articolelor care simt ca ma reprezinta si voi reveni pe un domeniu personal sa continuam povestea sentimentului impreuna. Simt nevoia sa simt iarasi, sa scriu, sa impart piese din esenta cu voi.

Sperand sa pot scrie curand intr-un nou blog,
Cu drag.

Reclame

Legătură permanentă 2 comentarii

Revenire in reverie…

aprilie 7, 2009 at 23:53 (Contemplari) (, , )

Nu, nu am renuntat. Nu, nu o sa renunt. Nu, nu am terminat. Nu, nu termin in curand. Da, a fost o decizie inspirata, o luna departe tine… jurnal mizer. O luna in care te-am aruncat in lada cu lucruri de care nu-mi pasa, chiar daca poate nu-ti meritai soarta.

Nu, nu te-am scos din lada sa-ti spun „te iubesc” printre remuscari si nici dorul nu ti l-am carat, te-am scos pentru a-ti arunca cateva clipe din timpul meu, clipe de care iti agati existenta si asa precara.

Nu, draga jurnal, nu vreau sa te ingrop, dar nu meriti mai mult decat ai deja. Am recapitulat cateva lucruri in ultima perioada, unul din ele este „Sa nu dai niciodata unui lucru mai multa importanta decat are”.

Legătură permanentă Lasă un comentariu