O seara calda de iulie…

mai 10, 2009 at 04:07 (Piese din esenta) (, , , , , , , , , )

Era o seara caldă de iulie, o linişte sublimă, ce-mi întregea momentul singuratic, se aşezase peste aleile din parcul tineretului, pas dupa pas mintea mi se adâncea în poteci întunecate, de ale căror sfârşit nici eu nu eram sigură.

Mlădioase acorduri de chitara trădau păcătos, dar dulce, decorul calm cu care mă obişnuisem până atunci. Pas dupa pas, coardele se auzeau tot mai limpede. M-am lăsat ghidată de sunet ca si cum ar fi fost cele mai curate acorduri auzite până atunci.

La un moment dat, mergând pe directia din care auzeam melodia, pe o bancă întunecată, zăresc un tânăr cu o chitara atingându-i suav coardele.

În timp ce treceam pe langa bancă, se ridică si prezentându-se, mă roagă să-l ascult:

„Aş vrea să pot inchiria
O cotă din privirea ta
Sau, dacă crezi că s-ar putea,
Chiar ochii…”

Nu l-am mai văzut de atunci. Îmi amintesc un tip înalt, frumuşel, îmbrăcat în alb, cu bască din pânză albă, cu cosoroc, stil franţuzesc. Era curtenitor, deşi cu ambalaj uşor timid, emana ceva pervers cu originalitatea pe care numai un artist o poate reda… fermecător.

Era o seara caldă de iulie, nu l-am mai văzut de atunci.

Reclame

Legătură permanentă 2 comentarii