Observatori…

noiembrie 12, 2009 at 12:47 (1) (, , , , , , )

M-am trezit, ca de obicei greoi, dis de dimineata si inainte sa ma pregatesc de munca, imi savuram cafeaua si imi citeam mailurile: doi amici plictisiti la munca cu o seara in urma, 3 newslettere, ejobs si inca unul, caruia am ales sa ii raspund chiar aici, pe blog. Mailul era exact asa:

tibi

ti-am citit si recitit unltimele doua posturi. sunt interesante, chiar impresionante dar nu inteleg de unde iti vine aceasta inspiratie. unele cuvinte mi se par ciudate, poate in sensul cel bun sau nici nu mai stiu. oricum ceva se schimba in tine sau poate asta este o alta parte a ta.
nici nu mai stiu care era intrebarea…

Multumesc pentru aprecieri, inspiratia din ultimele doua posturi(defapt, mai multe, schimbarea despre care vorbesti se simte de cel putin 4-5 luni) vine strict din mine. Da, inainte cautam izvoare inspirationale pe ici-colo, pentru ca scriam des si e greu sa fii mereu plin de idei si de expresivitate, dar de cateva luni, de cand scriu rar, o fac exclusiv din mine si am observat ca scrierile mele nu numai s-au imbunatatit, dar ma si reprezinta mai mult. Nu, nu asta e motivul pentru care scriu rar, motivul este, evident,  bazat pe lipsa timpului pe care prefer sa-l dedic altor lucruri.

Nu iti pot vorbi despre acele cuvinte care ti se par ciudate pentru ca nu sunt sigura ca stiu despre ce vorbesti. Poate revi cu detalii 🙂

Evoluez, asta se intampla, m-am si intors cu alta fata pe care poate o aveam deja dar nu o foloseam, dar am si evoluat. Mi s-au intamplat lucruri minunate care m-au facut sa balansez lucrurile in viata, sa le cantaresc la adevarata lor valoare, iar blogului, in urma acestei balansari, i-am dat o valoare mai mica decat altor lucruri. Este important, sunt bucati din mine aici, dar nu merita mai mult decat ii ofer deja.

Nu s-a schimbat stilul scriiturii, s-au schimbat subiectele atinse si unghiul din care le privesc. Dar da, s-a schimbat ceva, am atins o mica parte din Ideal si asta m-a schimbat, m-a implinit, era imposibil ca schimbarea sa nu se reflecte aici, pe blog si in ochii cititorilor.

Sper ca raspunsul meu sa fie destul de detaliat, am ales sa raspund aici pentru ca mai multi cititori au observat diferite schimbari si incerc sa justific asta pentru toata lumea. Detaliile se vor observa, evident, in viitoarele mele scriituri.

O zi frumoasa sa avem 🙂

Reclame

Legătură permanentă 3 comentarii

De ce nu suntem comentati?

iulie 25, 2009 at 15:51 (Practic) (, , , , , , )

Discutam ieri pe Twitter cu oameni care se plang de lipsa comentariilor. Eu nu ma plang pentru ca sunt comentata in momentul in care ma astept la asta sau merit asta ori, neglijand blogul cum fac eu in ultima perioada, n-am asteptari. Totusi,  de ce nu avem comentarii?

Spun mereu ca pentru a fi un bun blogger trebuie sa gandesti la fel ca cititorul tau. Astfel, ne gandim la beneficii si la ce m-ar putea face, pe mine, ca cititor, sa comentez pe un blog:

  • Textul care ma atinge – daca adopti o tema cu impact social de anvergura, ea provoaca reactii in randul cititorului care e tentat sa comenteze. Totusi, pentru asta trebuie sa fi printre primii care o discuta sau printre cei mai buni.
  • Grupuri de interes – blogurile cu un stil bine conturat si cu o tema de la care se abat rar, atrag un anumit numar de persoane direct interesate de subiect, majoritatea devin cititori fideli si comentatori la fel de fideli.
  • Textul lizibil – nu voi comenta un articol daca aranjarea in pagina nu imi permite sa-l parcurg usor, pentru ca de cele mai multe ori, nici nu il citesc pana la sfarsit pentru a-mi forma o parere.
  • Implicarea cititorului – o simpla intrebare de forma „tu cum ai fi facut?” sau  o incheiere de genul „pentru completari, astept idei”, imi da un motiv in plus sa comentez si mai mult, o idee.
  • Comment2Comment – obisnuiesc sa-mi dau interesul in privinta blogului unui comentator. Daca primesc un comentariu in care vad ca cititorul a fost interesat de scriitura mea, intorc favorul si citesc cu aceeasi atentie posturile lui, exprimandu-mi la randul meu parerea despre ele.
  • Comment form-ul – daca el se afla mai departe de 2 clickuri de mine, rar ma chinui sa ajung la el. Blogurile de pe blogspot le comentez doar atunci cand simt very-deeply nevoia asta.
  • Moderarea comentariilor – evit sa comentez pe blogurile care au asa ceva, ma impiedica sa „discut” in timp real cu ceilalti comentatori si sunt de multe ori respinse daca parerea ta e diferita de cea a adminului.
  • Frecventa posturilor – evit sa comentez pe blogurile parasite temporar sau pe cele in care posturile sunt lunare. Am impresia ca imi spun parerea peretilor, ceea ce am si in camera, de ce as pune si pe blog?
  • Linking – in cazul in care sunt blogger si blogul pe care il citesc are un top al comentatorilor, devin mai interesata in a-mi exprima parerea pentru ca am un beneficiu in plus – imi pot promova blogul.
  • Friend type – am bloggeri care imi plac fie pentru ca ii citesc, fie pentru ca discut cu ei pe alte retele sociale si mi-au lasat o impresie placuta, comentez pe blogul lor pentru ca imi place sa interactionez cu ei si pentru ca ma intereseaza parerea lor.
  • Friend type 2 – comentez mai des pe blogurile celor care imi raspund la comentarii si ma provoaca sa comentez in continuare.
  • Facilitati – field-ul de abonare la comentarii prin comment form reprezinta deasemenea o facilitate de care beneficiaza comentatorii fideli si ajuta la fidelizarea lor ( punct propus deAndrei Dutu)

Nu am destul de multa experienta in blogging pentru a da lectii despre asta, tocmai de asta ma limitez la a spune de ce comentez eu, ca cititor, pe un blog. Punctul de vedere al unui blogger il lasam pe alta data sau… pe altcineva :D.

Legătură permanentă 20 comentarii