Esti un drog foarte mic…

noiembrie 6, 2009 at 22:26 (Contemplari) (, , , , , )

Esti doar un blog… ce sa intelegi tu despre mine? Ce sa stii tu despre tot ce sunt? Te insemnez rar pentru ca atunci cand o fac… existi doar tu si tastele pe care le mangai cu atentia unui chirurg.

Alternez prudenta si interesul extrem cu abandonul total si te consider o armonie.

Acum… te rog sa ma scuzi, sunt ocupata sa fiu implinita.

Reclame

Legătură permanentă Lasă un comentariu

De ce nu suntem comentati?

iulie 25, 2009 at 15:51 (Practic) (, , , , , , )

Discutam ieri pe Twitter cu oameni care se plang de lipsa comentariilor. Eu nu ma plang pentru ca sunt comentata in momentul in care ma astept la asta sau merit asta ori, neglijand blogul cum fac eu in ultima perioada, n-am asteptari. Totusi,  de ce nu avem comentarii?

Spun mereu ca pentru a fi un bun blogger trebuie sa gandesti la fel ca cititorul tau. Astfel, ne gandim la beneficii si la ce m-ar putea face, pe mine, ca cititor, sa comentez pe un blog:

  • Textul care ma atinge – daca adopti o tema cu impact social de anvergura, ea provoaca reactii in randul cititorului care e tentat sa comenteze. Totusi, pentru asta trebuie sa fi printre primii care o discuta sau printre cei mai buni.
  • Grupuri de interes – blogurile cu un stil bine conturat si cu o tema de la care se abat rar, atrag un anumit numar de persoane direct interesate de subiect, majoritatea devin cititori fideli si comentatori la fel de fideli.
  • Textul lizibil – nu voi comenta un articol daca aranjarea in pagina nu imi permite sa-l parcurg usor, pentru ca de cele mai multe ori, nici nu il citesc pana la sfarsit pentru a-mi forma o parere.
  • Implicarea cititorului – o simpla intrebare de forma „tu cum ai fi facut?” sau  o incheiere de genul „pentru completari, astept idei”, imi da un motiv in plus sa comentez si mai mult, o idee.
  • Comment2Comment – obisnuiesc sa-mi dau interesul in privinta blogului unui comentator. Daca primesc un comentariu in care vad ca cititorul a fost interesat de scriitura mea, intorc favorul si citesc cu aceeasi atentie posturile lui, exprimandu-mi la randul meu parerea despre ele.
  • Comment form-ul – daca el se afla mai departe de 2 clickuri de mine, rar ma chinui sa ajung la el. Blogurile de pe blogspot le comentez doar atunci cand simt very-deeply nevoia asta.
  • Moderarea comentariilor – evit sa comentez pe blogurile care au asa ceva, ma impiedica sa „discut” in timp real cu ceilalti comentatori si sunt de multe ori respinse daca parerea ta e diferita de cea a adminului.
  • Frecventa posturilor – evit sa comentez pe blogurile parasite temporar sau pe cele in care posturile sunt lunare. Am impresia ca imi spun parerea peretilor, ceea ce am si in camera, de ce as pune si pe blog?
  • Linking – in cazul in care sunt blogger si blogul pe care il citesc are un top al comentatorilor, devin mai interesata in a-mi exprima parerea pentru ca am un beneficiu in plus – imi pot promova blogul.
  • Friend type – am bloggeri care imi plac fie pentru ca ii citesc, fie pentru ca discut cu ei pe alte retele sociale si mi-au lasat o impresie placuta, comentez pe blogul lor pentru ca imi place sa interactionez cu ei si pentru ca ma intereseaza parerea lor.
  • Friend type 2 – comentez mai des pe blogurile celor care imi raspund la comentarii si ma provoaca sa comentez in continuare.
  • Facilitati – field-ul de abonare la comentarii prin comment form reprezinta deasemenea o facilitate de care beneficiaza comentatorii fideli si ajuta la fidelizarea lor ( punct propus deAndrei Dutu)

Nu am destul de multa experienta in blogging pentru a da lectii despre asta, tocmai de asta ma limitez la a spune de ce comentez eu, ca cititor, pe un blog. Punctul de vedere al unui blogger il lasam pe alta data sau… pe altcineva :D.

Legătură permanentă 20 comentarii

Proprietate individuala privato-personala

mai 4, 2009 at 03:39 (Iritatii) (, , , , , )

Buna seara, ne-am adunat aici in aceasta seara…

Nu, nu e bine, e prea-prea si e foarte-foarte, rectificam:

Stimati cititori, spectatori in sala rece a unui spectacol in spatele cortinei…

Nici asa, nu-mi spune nimeni cum ar trebuii sa incep asta? Se pare ca nu, macar de data asta, nu.

M-am saturat de oamenii care fac sabloane de blogging: scrie asa, in momentul ala, despre aia. NU! Aici scriu EU, remember? Nu tu, nu el, nu ea, EU!

„Pai da, dar eu iti explic cum faci trafic, nu e sablon, ai nota personala acolo.” Nota mea personala se reduce la nulitate in momentul in care blogul meu seamana cu al tau sau al ei. Cea mai mica asemanare m-ar face sa imi dispretuiesc sinele, pentru ca ti-as semana, catapulta de linkuri ce esti. De asta n-am mai scris, ca tot m-ati intrebat.

Nu am un dinte impotriva celor ce scriu articole pentru a ajuta bloggerii, foarte bine, sunt chestii pe care un blogger nu le poate stii fara experienta, iar cei cu experienta le impartasesc, perfect, ii apreciez si unele sunt chiar utile.

Dar de la binevoitorii de mai sus, pana la a-mi spune MIE, cineva, cat de des sa scriu, ba chiar sa-mi dea subiecte si sa ma avertizeze ca voi muri in chinurile blogarelii, fara trafic, cu mouseul atrofiat, daca nu il ascult, pentru ca EL stie ce zice! Ei bine, pana aici e drum lung. M-am plictisit de experti.

Vreau sa blog cu toata eu.

Legătură permanentă Lasă un comentariu