Un singur drum…

februarie 6, 2010 at 16:19 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , )

Azi poti pleca, o sa-mi duci dorul maine, ti-am spus atunci ca sunt acolo mereu, ca o locuinta naturala a materiei tale, ca un punct de provenienta al vietii.

Totusi, ma apropii temator de banca aceea, din locul ala, unde imbatam teii cu parfumul meu floral, de iulie si unde sub cerul vast al noptilor albe ma admirai, subtire-n mijloc, agera si fina, asa cum iti placea.

Zambesc acum amar, si inchid ochii, e tot senin dar de data asta iarna. Pe strazi mai zac doar umbre de iubire, restul a amortit sub gheata cruda si fulgii grei incep sa ma apese… mai privesc o data spre banca aceea, de data asta goala, imi piere zambetul, mi-e frig si plec.

Imi amintesc insa ceva… pavat cu gheata sau cu pietre calde de Lipscani, ne asteapta acelasi drum. Azi poti pleca, o sa-mi duci dorul maine…

Reclame

Legătură permanentă Lasă un comentariu

O seara calda de iulie…

mai 10, 2009 at 04:07 (Piese din esenta) (, , , , , , , , , )

Era o seara caldă de iulie, o linişte sublimă, ce-mi întregea momentul singuratic, se aşezase peste aleile din parcul tineretului, pas dupa pas mintea mi se adâncea în poteci întunecate, de ale căror sfârşit nici eu nu eram sigură.

Mlădioase acorduri de chitara trădau păcătos, dar dulce, decorul calm cu care mă obişnuisem până atunci. Pas dupa pas, coardele se auzeau tot mai limpede. M-am lăsat ghidată de sunet ca si cum ar fi fost cele mai curate acorduri auzite până atunci.

La un moment dat, mergând pe directia din care auzeam melodia, pe o bancă întunecată, zăresc un tânăr cu o chitara atingându-i suav coardele.

În timp ce treceam pe langa bancă, se ridică si prezentându-se, mă roagă să-l ascult:

„Aş vrea să pot inchiria
O cotă din privirea ta
Sau, dacă crezi că s-ar putea,
Chiar ochii…”

Nu l-am mai văzut de atunci. Îmi amintesc un tip înalt, frumuşel, îmbrăcat în alb, cu bască din pânză albă, cu cosoroc, stil franţuzesc. Era curtenitor, deşi cu ambalaj uşor timid, emana ceva pervers cu originalitatea pe care numai un artist o poate reda… fermecător.

Era o seara caldă de iulie, nu l-am mai văzut de atunci.

Legătură permanentă 2 comentarii