Secrete in degete

ianuarie 29, 2013 at 23:55 (Piese din esenta) (, , , , , )

Blogul asta mi-a dat multe lectii, e o perioada in care regasesc esente pierdute. Le regasesc in literele ce-mi tasnesc din degete.
Se pare ca degetele mele au stiut mereu mai multe decat mine.

Cand scriu, vad fapte, lucruri, gesturi. Scriu lectii si palme pentru ratiunea-mi adormita…

Tu baga de seama, caci stii ce se spune…

Prostul invata din greselile lui, desteptul din ale altuia.

Reclame

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cei de ieri…

februarie 9, 2010 at 01:15 (Contemplari, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , )

Rainbow loveMa iubesti mai mult atunci cand ma indepartez sau iti evit privirea, si mai tare atunci cand esti pierdut pentru ca-ti par alta.

Ma duc acolo unde ploua soarele,  sa alerg pe un curcubeu, sa beau cocktail de culori in cinstea ta…sa nu fiu niciodata cea de ieri.

Sa-mi spui ca iti impodobesc ziua, ca ma adori atunci cand indepartez, nepasatoare, norii pentru a-ti lumina noaptea dar mai ales atunci cand, vulgar, ne las pe intuneric.

Iti plac servetelele? Par calde, moi si colorate… sa ne imbracam in servetele si sa iesim in ploaie alergand pe un curcubeu, sa ma saruti frenetic in ploaia de vopsele, sa ne iubim peste culori, la fiecare altfel. Pe rosu sa-mi spui ca ma iubesti neincetat, ca-mi esti dependent, pe verde sa radem mult, sa ne jucam, sa nu mai fii asa atent iar pe albastru sa-l sarim, indiferent…  sa nu fim niciodata cei de ieri

Legătură permanentă Un comentariu

Maratonul lepselor…

februarie 26, 2009 at 03:50 (Fun Factory) (, , , , )

Sa jucam leapsa, doua ture, doua subiecte, un singur expeditor: Chrisa .

Prima leapsa: Sa va povestesc un nume… Este vorba despre o lista cu apelativele stranse de-a lungul timpului.

  • Majoritatea imi spun Isa, prescurtarea de la prenumele meu, Isabella.
  • Rudele imi spun Bella.
  • Iubitul imi spune Urato si Iubiric.
  • Prietena mea imi spune Iubita.
  • Amicii mai apropiati imi spun Blonda, de la culoarea parului (mda, e din nastere).
  • Pseudonimul meu virtual este Marylina, deci cunostintele virtuale asa imi spun.
  • Colegii din calamitatea vietii mele, Lineage, imi spun Mary.
  • Fostul clan lider din aceeasi calamitate, imi spunea Pasa.
  • Un amic imi spune Pustiu datorita diferentei mari de varsta dintre noi.
  • O mica parte dintre rude, imi spun Elena, fiind al doilea prenume al meu.

Topul preferintelor mele este constituit de apelativele Mary si Isa, in ordinea asta.

A doua leapsa: Litera buclucasa. Urmeaza o serie de intrebari a caror raspuns va avea ca prima litera caracterul prim al prenumelui.

1.Nume: Isabella
2.Câteva cuvinte din patru litere: Iris, Idol, Ieri, Iute
3.Numele unui băiat: Ivan
4.Numele unei fete: Ingrid
5.O ocupaţie: Inginer
6.O culoare : Indigo
7.Ceva ce o sa porţi în viitorul apropiat: Inel
8.Un nume de mâncare/ingredient: Icre
9.Ceva ce găseşti în baie: Izvor
10.Un loc: Ibitza
11.Un motiv pentru întârziere: Iubire
12.Ceva ce ai urla: Independenta
13.Un titlu de film: It`s a boy-girl thing
14.Ceva de baut: Iaurt
15.Un grup muzical : Iris
16.Un animal: Iepure
17.Un nume de stradă: Iulia Hasdeu
18.O marcă de maşină: Iveco
19.Titlul unei melodii: I do I do I do (Abba)

Imaginatia-mi Ineluctabila Inspira Ipotetic Ignoranta Infatuatilor Ieftini Insultandu-mi Inteligenta Ispitita-n Indiferenta Instinctiv.

Joculetele merg mai departe la Ialomiteanca.

Pe curand…

Legătură permanentă 4 comentarii

Daca as putea fii…

februarie 23, 2009 at 01:14 (Fun Factory) (, , , , )

Acest subiect naste intotdeauna sentimente contradictorii in sinele fiecaruia, deoarece e un conditional imposibil, fizic suntem absolut inflexibili din punctul asta de vedere. Suntem ceea ce suntem, file intr-un dosar al existentei, inflexibile fizic… imaginatia in schimb, ei bine imaginatia este calea de iesire cand am atins subiectul „Daca as putea fii…”

Am primit leapsa ce va succeda aceasta fraza de la Ialomiteanca. Ma afund acum in reverie, in dimensiunea sperantelor, zambetelor si in dimensiunea lui „daca”. Inchid ochii si dau startul in maratonul imaginatiei. Sa purcedem:

Daca as putea ce as vrea sa fiu?

  • O floare: Crin
  • Un anotimp: Vara torida
  • O culoare: Portocaliu
  • Un animal: Veverita
  • Un obiect vestimentar: Tricou lejer
  • O piesa de mobilier: Biblioteca
  • O piesa muzicala: Slow motion
  • Un vers: „Sa ii ceri florii sa rada cand calci peste ea… nu se poate”
  • Un peisaj: Luna intre nori
  • Un obiect: Bricheta
  • Un instrument muzical: Chitara clasica
  • Un copac: Palmier
  • Un oras: Venetia
  • O persoana publica: Bill Gates
  • O alta persoana apropiata: Mama (mamele sunt incredibile)
  • O carte: Nopti Albe (Dostoievski)
  • Un fel de mancare: Ciocolata
  • Un super erou: Super Eu
  • Un fenomen al naturii: Fulger
  • O masina: De tocat
  • Un fruct: Kiwi
  • O parte a corpului: Creier
  • Un film: What women want

That was nice. Ma uit la buclele fumului de tigara, ma uit la paharul cu Cola, ma uit la raspunsuri si ajung la o singura concluzie… am nevoie de tratamentul expatrierii cu terapia fanteziei.

Leapsa merge mai departe la Chrisa.

Legătură permanentă 4 comentarii

Prostie cu inclinatii religioase…

februarie 20, 2009 at 23:22 (Contemplari, Iritatii) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Sunt anti mass messages. Sunt anti-prostie. Sunt satula de ignoranti cu „inima buna”, de idioti cu „frica de divinitate” si de massurile lor.
Acum aproximativ un an, un crestin plin de respect pentru utilizatorii de ym, a contemplat in fata monitorului, de foame cred, si a scos urmatorul mass message:

„Dormim in biserica,dar atunci cand e gata ceremonia,dintr-o data ne trezim?De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu,dar e asa de usor sa vorbesti despre sex?De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy?De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate?De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste.Retrimite daca iti pasa… daca nu…dormi in continuare…cel mai adevarat mass”

S-a imprastiat repede, puterea idiotilor numerosi nu trebuie niciodata subestimata. Astazi cercul mass-ului m-a inclus din nou, cerc pe care l-am intrerupt de nenumarate ori pana acum. Am repetat etapele din cartea imaginara cu legi nescrise „Anti-mass” :

  • 1. Citit : „Dormim in biserica…” realizat ca am mai citit ce cel putin 100 de ori inceputul asta.
  • 2. Click pe fereastra, luat la cunostinta id-ul complice mass-ului si autorului.
  • 3. Lovit usor tasta „Escape”.

Parcurgerea etapelor dureaza aproximativ cincisprezece secunde, in secunda saisprezece ma ia cumva de jos cu ganduri negre si sinapsele-mi sunt cuprinse de iritatie. Realizez ca unii sunt atat de idioti incat pot considera un crestin infometat ca fiind formator de opinie. Ma duc la arhiva, copiez mesajul aici si incerc sa ridic echivocul din neuronii idiotilor care imi asediaza messul cu fortele armate ale prostiei crancene. Sa purcedem:

„Dormim in biserica, dar atunci cand e gata ceremonia , dintr-o data ne trezim?”

Care e intrebarea? Imi pun imaginatia la treaba si plasmuiesc un „De ce” pe acolo. Pai sa dormi tu in biserica bai asta, n-ai vazut cum urla ala? Cum poate sa doarma cineva in conditiile alea? Daca totusi e vreunu mai rezistent, poate doarme pentru ca nenea ala cu barba e incomprehensibil, de cate ori nu ati fost la biserica si n-ati inteles o iota din ce behaiau aia acolo ?

Pe de alta parte, daca mergi in biserica, exceptand nunta, botezul si noaptea de inviere, cu cat e mai mare incaperea, cu atat mai multe sunt cucoanele pricajite trecute de primele 50 de tinereti si asteptand de la divinitate alte 50. Ele sunt oricum pe jumatate in inertie, natura isi face treaba doar, iar cand nu o barfesc pe Marioara, Tanta sau pe vecina de la 3 in fata altarului inchinandu-se din cand in cand, ele mai pica in inertie si cu cealalta jumatate.

Batranicile care apuca scaunele de pe margine(la ortodoxi) sunt cele privilegiate, ele pot dormii ca niste bebelusi pana la sfarsitul slujbei. Va intrebati cumva de ce isi fac cruce? A devenit reflex conditionat.

De ce se trezesc la sfarsitul slujbei nu stiu, pentru ca nu am apucat sfarsitul ei, dar banuiesc ca golindu-se incaperea, se face curent si le ia reumatismul.

„De ce e asa de greu sa vorbesti despre Dumnezeu, dar e asa de usor sa vorbesti despre sex?”

Am observat eu ca ignorantii vorbesc in general despre tot ce ii depaseste atunci cand nu au nimic de zis, si cum au rar ceva de zis… Ce e controversat, cunoscut de toata lumea si nestiut de nimeni? Dumnezeu. Nimeni nu stie cine e, cum e, unde e, daca e… deci nimeni nu il poate considera incult, e parerea lui langa alte 6 miliarde de pareri… mai conteaza una in plus? Ne lipseste doar adevarul.

Cam astea sunt momentele in care apar discutii despre Dumnezeu („discutii” nu e sinonim cu „polemici”) : e meseria in joc, e santaj, e lipsa de activitate, nevoia de a parea cult sau „om cu scaun la cap”, e manea, e imormantare, e bunica in vizita. Pentru restul exista sexul sau o infinitate de alte subiecte.

„De ce suntem atat de plictisiti cand ne uitam printr-o revista crestina,dar e asa de simplu sa citesti Playboy?”

De ce ar citii cineva presupuneri, superstitii, reguli de nicaieri, traditii lipsite de sens si de urmari, povesti nemuritoare si unknown antic? Ca literatura, ca pe o legenda pe care o citesti inspre a-ti dezvolta imaginatia, o legenda prost scrisa in schimb, rasfoiti o revista „crestina” si veti intelege instant despre ce vorbesc… si chiar daca nu ar fii prost scrisa, de ce as lua drept literatura o revista sf cand in biblioteca domnesc regi ai literelor ca Dostoievski, Coelho, Puskin, Umberto Eco s.a.m.d ?

De ce unii dintre noi prefera Playboy in detrimentul revistelor religioase? E triumful concretului versus ambiguu. Informatie versus vorbe in vant. Placere versus plictis. Si nu, asta nu se aplica doar in cazul revistei Playboy(de a carei existenta nici nu mai sunt sigura), se aplica in cazul oricarei reviste cu caracter informational(da, Playboy are si caracter informational pe alocuri) si nu, asta nu inseamna ca nu suntem interesati de punctul nostru de provenineta, doar ca unii sunt ocupati sa il caute acolo unde el chiar ar putea fii.

„De ce este asa de usor sa dai ignore la un mesaj despre Dumnezeu,dar retrimitem celelalte urate?”

Nu retrimit nici un mesaj, indiferent de subiect, eventual daca e ceva amuzant il trimit la 2-3 amici care ar putea fi interesati/amuzati de respectivul mesaj umoristic. Daca pentru tine „urat” are sens de „interesant”, „amuzant”, „informational”… nu stiu de ce mai scriu.

As seta un fel de firewall care sa dea ignore tuturor mesajelor care duhnesc a ignoranta si prost gust, dar nu poti sa dai ignore la mesaje si computerele nu stiu sa miroasa prostia, oricat de evidenta ar fi ea, asa ca doar expeditorul poate primii ignore si asta ar insemna sa raman cu lista cheala, aproape singura, lipsita de relatii interumane internautice si trista, pentru ca ma uimeste atat de tare prostia unora incat alunec intr-o criza de ras adeseori.

„De ce bisericile sunt intr-un numar tot mai mic,iar barurile si cluburile tot mai numeroase?”

Glumesti, nu? In Bucuresti bisericile concureaza cu bancile si farmciile, cluburile sunt de departe in inferioritate numerica. Vino tu in Berceni, in Rahova si in alte cartiere Bucurestene, excluzand centrul si zona Grozavesti-Regie si cauta tu un club mai rasarit, o sa te impiedici de farmacii, banci si biserici dar club iti spun eu ca nu o sa gasesti.

Banul dicteaza, farmaciile, bancile, agentiile de imobiliare si bisericile rasar ca ciupercile dupa ploaie, sunt fabrici de verzisori, biserica fiind de altfel cea mai profitabila, atat pentru stat cat si pentru slujnicii Domnului care papa si ei cum pot, amaratii.

„Gandeste-te,vei retrimite acest mesaj?Sau il vei ignora,pentru k te gandesti k vei fi facut de ras?”

Gandeste-te, merita sa mai irit alte cateva sute de persoane? Ah, am uitat, merge greu cu ganditul, inteleg. Nu, nu l-am ignorat, tocmai am pierdut cateva zeci de minute pentru idiotenia ta, te simti important in ignoranta ta acum?

Dar tu, in contemplarea ta adanca, nu te-ai gandit un pic asa ca prostia ta te va face candva de ras?

„Dar aminteste-ti,Dumnezeu intotdeauna te priveste.Retrimite daca iti pasa…daca nu…dormi in continuare…cel mai adevarat mass”

Simt nevoia sa il citez pe Spike aici: „Zii, Cel de Sus e cu ochii pe mine? Stiu si tin sa precizez ca de la un timp fac baie cu lumina stinsa”. Ce pot sa zic, nenorocita de mine e plina de indiferenta, poti sa ma judeci? As dormi dar urasc atat de mult prostia incat ceva ma impiedica. Intr-adevar, mass-ul asta a fost cea mai adevarata dovada a ignorantei in masa pe internet.

„No matter where you go in the world, there never seems to be a shortage of idiots” (DJ Allen)

prostie-cu-inclinatii-religioase

Legătură permanentă 2 comentarii

Dragostea ca o pereche de pantofi…

februarie 13, 2009 at 13:54 (Contemplari) (, , , , , , , , )

Maine sarbatorim ziua tuturor inimilor, a indragostitilor. Nu o sa tin teoria miocardului tras la sala dupa „puiu”, „ubi”, „printesica” s.a.m.d si nici nu o sa va dau sfaturi si sugesti producatoare de indigesti datorita cantitatii indrustriale de dulcegarii.

„Sarbatoarea” asta s-a propagat in Romania la cererea florareselor, a comerciantilor, a agentiilor de turism si a pitipoancelor moderniste. S-au agitat zadarnic cateva institutii, organizatii nationaliste (Noua Dreapta) si alte cateva grupuri, kitch-ul occidental a detronat lejer traditionalul Dragobete sarbatorit pe 24 februarie.

Nu sunt nationalista si nici nu sufar de xenofobie, doar am o mica problema cu superficialul si cu profanarea sentimentului, spiritualului.

De peste o saptamana Bucurestiul este inundat de miere: bombonele de ciocolata, maimutoi de plus si inimioare, toate rosii ca focul, menite sa ne imbete inimile pana ruginesc, sa ne usuce portofelele si sa ne faca sa iubim mai mult, mai bine, mai scump… de parca am putea refuza.

E perioada in care si daca nu iubesti, vei realiza ca iubesti pe sistemul „nu vezi padurea de copaci”, printre atatea magazine, articole, mesaje, melodii, toate „mierificate”, rafturi dulci si iubitoare, n-ai cum sa nu crezi in iubire. Esti inlove de orice, un cui, ceva… tu iubesti, esti om, e Valentine`s, e cool, e puterea marketingului, tre` sa iubesti !

Orice deficit de afectivitate poate si va fi exterminat de florareasa din colt si de vanzatorul de la taraba din targ in aceasta zi. Soarele ne bate mai tare, dar ne arde mai putin, inimile stau sa iasa din piept, hormonii au pornit maratonul, „ubi” uita tot ce i-ai facut anul asta ca doar i-ai dat cu inimioara de trandafiri in cap, cum sa nu uite?

Si uite asa, dormim toti cu ochii deschisi pe jumatate, trezindu-ne in simularea satisfactiei. Nu stiu care e mai multumit, cel care simuleaza constient, ca un mim priceput sau ignorantul care traieste inconstient in obscurantismul lui. Dar asta e o alta tema, pe care o voi aborda cu alta ocazie.

Cu totii am invatat sa ne iubim, dar pe sine. Iubirea pentru aproapele nostru e altceva, e mai mult, e sus si ca sa urci trebuie sa depui efort, cum sa faci asa ceva? Sa iubim, deci, fugitiv… suprafata e usor de atins.

Iubirea sincera, efectiva, e armonioasa, e splendida, e sublima, paralela cu materialul, dar ne lipseste cu desavarsire.

„You don`t know how you got here
You just know you want out
Believing in yourself
Almost as much as you doubt.”

Oricine doreste sa sustina campania Anti Valentine`s Day, exista o petitie aici. Sentimentele nu sunt de strategii de marketing!

Legătură permanentă 3 comentarii

Ganduri inecate in nulitate…

februarie 10, 2009 at 08:15 (Contemplari) (, , , , , )

E o noapte atat de monotona… pana la trivialitate, ma forteaza sa folosesc un limbaj eufemistic cand vorbesc despre ea.

Ma simt sclava cuvantului, pierduta intr-o reverie tulbure, nici cerul nu e limpede in noaptea asta, vorbind despre cer simt gustul unei alte idei care imi curma vorba… despre asta e noaptea asta alba… despre idei curmate de alte idei, despre cuvinte ce sunt calcate in picioare de alte cuvinte mai vitezomane, inainte de a fi rostite.

In noaptea asta n-am nici macar ce regreta, merg pe sute de fire in mii de idei, n-am rabdare sa astept renasterea mea aidoma pasarii Pheonix.

Acelasi parfum de iarna, aceeasi trecere in revista, pagina revazuta, imagine stiuta, melodie reascultata… monotonie retraita reflectata doar in „alta” noapte, e aceeasi defapt, transpusa in alta data.

Observ intre introspectii ca ideile mele pline de ambiguitate si lipsite de noima au totusi caldura proprie, emana caldura pe care eu o sorb intr-o fractiune de secunda ca un gol ce se vrea umplut… ele imi tin companie in noaptea asta alba si rece unde bataile miocardului si respiratia mea sunt singurele care imi tradeaza existenta.

In cele din urma realizez ca si luna, plictisita sa difuzeze lumina soarelui, simte ca noaptea asta e una din cele seci, ma uit la ea, sunt sigura ca vrea sa imi vorbeasca ca alta data… dar acum nu am timp, sunt ocupata sa ma fac neinteleasa.

Oberv cu stupefactie ca daca vorbesc, emit unde sonore, tac, deci, ca risc sa stric momentul. Incerc sa provoc un asediu la castelul gandurilor stupide si variate, port un razboi inexplicabil cu ele in noaptea asta alba… deja repet ideile ca un analfabet care monologheaza.

Se apropie momentul in care astrul meu trece la orizont facandu-i loc unui corp ceresc incandescent ce ma trimite la somn in fiecare dimineata, blasfemie.

Cu ce drept vine el sa ma trimita in inertie ? Cu ce drept profaneaza el singurul lucru pentru care inca manifest credinta ?

E limpede treaba, am fost invinsa de propria ratiune (care ratiune?), aberez in sensul cel mai strict al cuvantului. Iubesc oamenii care pleaca des din deplinatatea facultatilor mintale, fiind singurii sanatosi de altfel, totusi… radem, glumim, dar nu parasim incinta.

Sa dormiti adanc, soarele sa va vegheze, asteptati luna pentru o alta noapte alba… poate cu mai mult sens, poate intre timp imi antrenez si eu gandurile, le pun sa traga la sala.

„The more I see, the less I know, the more I`d want to let it go…”

Nebunie

Legătură permanentă 3 comentarii