Rolul decorului in lectura…

Mai 11, 2009 at 21:10 (Contemplari) (, , , , )

E clar ca nu asimilam lucrurile amanuntit descrise de Balzac la fel de bine în pat cât si în metrou, oricât de tare ne-am „rupe” de realitate afundându-ne în litere. Dar oare cât de mult conteaza asta?

Mult mai mult decât va imaginati. Traim în secolul vitezei si fiecare(dintre cei pentru care cuvântul „carte” înca suna uzual) citeste unde poate atunci când are timp, nu unde vrea.

Atunci ne trezim citind în pat înainte de culcare, în metrou în drum spre munca/scoala, dimineata la micul dejun, la cafea în timp ce ne grabim sa plecam odata s.a.m.d.

Aceste „decoruri” nu numai ca sunt incomode, dar nici nu ne ajuta cu nimic. În loc sa ne bucuram de lectura, cititul devine o activitate „ca sa treaca timpul” sau o cursa contra cronometru cu cartea.

Cititul înainte de culcare e cel mai rau dintre ele. Îti oboseste ochii, te face sa tragi de tine ca sa poti termina capitolul, nu întelegi mare lucru pe moment si mâine sigur nu mai tii minte aproape nimic.

Si în momentul în care ne grabim sa plecam undeva, ne gândim la ce statie suntem, la ce am facut ieri sau la ce facem poimâine, nu mai suntem în carte, nu mai lecturam ci doar trecem cu ochii peste niste litere ce par a avea sens oarecum, „poate totusi ar trebuii sa recitesc paragraful asta, cum zicea? ah, sunt la Aviatorilor deja.”

La sfârsitul cartii, nu ne mai amintim ce s-a întâmplat la început si nici „pasajul ala pe care am vrut sa-l subliniez în metrou dar nu aveam loc sa-mi scot pixul”. Atunci, cititul devine o activitate cu care pierzi timp fara sa câstigi nimic.

Mi s-a întamplat sa parcurg câteva carti în felul asta, dupa un timp, cineva mi-a recomandat una din cartile citite atunci. I-am spus ca am citit-o si nu mi s-a parut o carte foarte buna, am dezvoltat o conversatie pe marginea cartii si mi-am dat seama ca avea dreptate, cartea era superba doar ca eu nu am avut timp sa extrag ideile profunde din carte, doar ceea ce imi permiteam sa extrag intre ganduri ca „Unirii, inca 3 statii”.

De atunci evit sa citesc carti în felul asta, nu citesc decât când sunt odihnita, în liniste(da, si muzica te face sa pierzi timp când citesti), caut un loc comod si nu manânc niciodata în timp ce citesc.

Pentru metrou si momentele în care sunt „pe fuga” am lasat ziarele si revistele, ele se impaca bine cu orice cadru.

httpedelherb.deviantart.comPhoto source

Anunțuri

3 comentarii

  1. boogye said,

    Deci si in metroul din Bucuresti se citeste? Am ramas putin mirat cand am vazut in Londra oameni citind in metrou, pret de doua statii, si nu intelegeam cum pot citi la modul asta. Si pe mine ma deranjeaza chiar si muzica atunci cand citesc. Cin stie… fiecare cu capacitatile lui.

  2. Andi said,

    Interesant blog, felicitări!!

  3. Mircea Popescu said,

    La începutul anilor ’90, ori de cîte ori mãtuºa mea de la Cluj venea la Bucureºti, îºi propunea sã facã o excursie pînã la „Europa”. Fãrã a-ºi dori sã cumpere ceva în mod special, nu-ºi permitea sã rateze un asemenea obiectiv. Faima sa – pe vremea cînd cuvîntul shopping nu intrase încã în vocabularul femeilor din România – se rãspîndise în mai toate oraºele din þarã unde de abia apã-ruserã primele supermarketuri, iar hainele ieftine (aduse de fapt tot din acel El Dorado de la capãtul ºoselei Colentina) se vindeau pe la tarabe, prin pieþe, împreunã cu banane ºi lãnþiºoare de aur importate din Turcia. Aºadar, într-o dimineaþã anume, îndelung planificatã, mãtuºa mea dispãrea într-un mod misterios. Mi-o închipuiam cãlãtorind cu tramvaiul 21, staþie dupã staþie, ferindu-ºi poºeta de þiganii care se urcau în cîrduri în mahalaua cu care se continua cartierul de blocuri, suportînd cu stoicism cãldurã, mirosurile, înghesuiala ºi mai apoi coborînd împreunã cu mulþimea ce se revãrsa spre pod, acolo unde începea comuna Voluntari. În dreapta podului, pe o întindere de cîþiva kilometri, mirajul devenea realitate. Fascinantã era abundenþa mãrfurilor care, pe atunci, pãrea „occidentalã”. Pe bunã dreptate, mãtuºile, doamnele, domniºoarele ºi gospodinele visau la „Europa” cu ochii deschiºi. Hainele, pantofii, perdelele, covoarele „persane”, seturile de farfurii ºi pahare se înãlþau în mormane amorfe, îþi oboseau ochii cu culorile lor vii ºi pestriþe (care în cazul hainelor se duceau la prima spãlare), erau fãrã numãr, te sufocau. Un asemenea belºug era imposibil de imaginat în anii de sãrãcie ai comunismului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: