Fumigene verzi…
Beat-ul electronic ia forma unui sunet straniu ce-i inunda timpanele golindu-i sinapsele si il indeamna sa se transpuna intr-o dimensiune a indiferentei fata de tot ce e negru, cetos si lipsit de sens, acel beat este punctul magistral al atentiei lui, inconjurandu-l doar un amestec de culori pastelate in care greu se pot descifra contururi.
Se transpune, deci, in acea stare de plutire suprema, indiferenta si anuland simturi nefolositoare se lasa purtat constient de vibratiile electrizate ce-i dirijeaza conduita corpului involuntar lasand clipele sa-l traverseze nestingherit. Nimic si nimeni nu poate penetra aura calma si rabdatoare ce l-a cuprins intr-o clipa vida.
Indiferent de rolul pionului pe care il joaca in univers, devine multumit si acorda deosebismul pe care il merita nimicul din viata lui, monotonul e cel mai palpitant punct din existenta lui de pion si oricum realizeaza ca ceva mai rapid sau captivant i-ar intrece comprehensivitatea acum… de i-ar pasa macar.
Roteste pe retina imagini derizorii, lipsite de focalizare, cand deodata observa coada unei pisici legandu-se jucaus de-a lungul unui raft cu carti prafuite, o gaseste interesanta si focalizeaza situatia, face abstractie de beat-ul imbatator ce-l coordona pana atunci si se amuza copios de… o coada.
Un amalgam de sunete distincte ii patrund din nou idealul dimensional in care se afla iar rezonanta lor ii indeparteaza orice amintire si intrerupe prezentul eliberand o avalansa de idei ale caror intelesuri ii strabat tamplele pe nesimtite.
Indiferenta si pasivitatea il cuprind din nou si le lasa sa curga… gand cu gand, idee cu idee, se scurg de-a lungul lui ca o deblocare indelung asteptata ca mai apoi sa revina in impotenta reactiei ce-l strabatea pana atunci… o vitalitate monotona, fumurie… slow motion.
Alunecand in reverie pe aripile inchipuirii... 
Lasă un comentariu