Instigare la dragoste III…

Martie 1, 2009 at 11:41 (Iritatii, Piese din esenta) (, , , , , , , , , , , )

Am inspectat aici iubitorii orbi, a dragostei eterne, a perfectiunii pe care o transpuneau ireal in realitate. In cele din urma am analizat dragostea oarba si efectele ei, aici. Acum intentionez sa creionez concluziile salvatoare dupa un asemenea esec. Ce ar trebuii sa invatam din experienta unei iubiri cu ochii inchisi ? Cu ce am gresit in a plasmuii perfectiunea intr-o iubire reala? De ce dragostea oarba nu se termina niciodata bine?

A aspira la perfectiune este de dorit. A tinde sa atingem apogeul pe scara evolutiei intr-un anumit domeniu este de dorit. A desena perfectiunea in imperfectiunea oamenilor, a crede ceea ce dorim in locul realitatii, a transpune in real ceea ce imaginatia si posesorul ei au plasmuit si anume perfectiunea, este de nedorit si mai mult, este calea sigura spre sinucidere in straturi de materie.

Vad in jurul meu posesori de miocard asteptand „jumatatea perfecta”, asteptand partenerul ideal. Acesti oameni, plictisti sa astepte, sa spere… cunosc la un moment dat o persoana si creeaza din ea o fantezie a perfectiunii. Anuleaza defecte, slefuieste pareri, modeleaza imagini si scoate in imaginatia lui persoana perfecta si dragostea perfecta. De cele mai multe acesti fantezisti au parte de parteneri ancorati in realitate, obiectivi si atunci efectul de omogenitate nu poate fi creat. Fara omogenitate un cuplu nu poate supravietuii, asta e clar. Unii mai prelungesc relatia plasmuind aceasta omogenitate chiar daca ea lipseste cu desavarsire. Despre efectele unei astfel de situatii am scris in articolul anterior.

Viata bate filmul. Realitatea bate visul. Naturalul bate perfectul. Pentru ca naturalul este insasi perfectul, este excelent, desavarsit… ideal. Oamenii sunt perfecti, ei sunt asa cum trebuie sa fie si asta inseamna defapt a fi perfect. Cine stie ce inseamna perfectul cand spune ca nu il putem atinge? Cine stie ce inseamna normalul cand spune ca esti anormal?

In dragoste putem avea „the right person” dar niciodata „the perfect person”, asta o stim toti pentru ca toti avem defecte in schimb toti intampinam dificultati cand trebuie sa le vedem in noi insine. „The right person” este reala, provine din realitate si este ancorata in ea, „the perfect person” este plasmuirea despre care tocesc tastele din articolul trecut.

Nu o sa tin prelegeri despre „iubirea defectelor” pentru ca sunt de parere ca nu exista. Mariana Fulger are un citat interesant: „Nu ştiu ce să iubesc mai mult la tine şi pentru că nu ştiu să te iubesc pe puncte, te iubesc în întregime”. Ei bine despre asta este vorba, despre iubit in intregime, nu ajungi sa iubesti defectele partenerului, calitatile lui sau coafura ciudata ci ajungi sa iti iubesti partenerul pentru tot ceea ce este el… un tot unitar.

Defectele nu se anuleaza, nu se corecteaza pe retina… ele se analizeaza, se inteleg si se accepta ca ceea ce sunt… o parte din intruchiparea naturii. A ignora defectele partenerului inseamna lipsa de interes, nu iubire.

Nu exista partenerul perfect, exista persoana pe care sa o placi destul de mult incat sa te intereseze defectele ei si sa fi dispus sa le accepti sau sa le corectezi. Cand spun „corectezi” ma refer la insasi a corecta un defect, a-ti ajuta partenerul sa invinga un defect ce poate fi invins. Asta cu siguranta nu echivaleaza cu a corecta defecte in imaginatia noastra.

Cand doresti sa fi fericit (atat cat se poate actualmente) trebuie sa iti doresti naturalul, realul. Sa iubesti perfectul mintindu-te nu e solutia, trebuie sa iubim un partener real, trebuie sa iubim realitatea din el.

„How many legs does a dog have if you call the tail a leg? Four. Calling a tail a leg doesn’t make it a leg.” (Abraham Lincoln)

heart_081

Anunțuri

4 comentarii

  1. genoveva said,

    Toate starile mele,toate trairile mele se regassc in INSTIGARE LA DRAGOSTE.Nu as fi putut asterne pe hartie asa de bine si exact ca tine.Dragostea defapt e mai mult suferinta decat fericire.Superb articol.

  2. Marylina said,

    Ma bucur ca te-ai regasit in randurile mele.

    Dragostea poate fi fericire, dar nu orice dragoste, atunci cand regasesti simtiri ca ale tale in partenerul tau, merita sa muncesti pentru a cladi pe baze reale, o dragoste ce poate duce la fericire. Dragostea ne face sa suferim atunci cand noi gresim iubind ceva ce nu exista, un suflet realist nu poate fi luat prin surprindere.

  3. GENOVEVA said,

    Ai dreptate DRAGOSTEA POATE FI FERICIRE,daca o intilnesti la momentul potrivit.Daca gasesti dragostea adevarat,cand esti deja casatorita si el la randul lui are o familie….NU MAI ESTE LOC DE FERICIRE.Nici macar nu poti sa-ti impartasesti dragostea,ptr.ca nu vrei si nu poti sa-i faci sa sufere pe cei de langa tine.Si atunci DRAGOSTEA te face sa suferi,te imparte in doua jumatati care incep sa se urasca,sa-si arunce vorbe grele,sa te judece si sa nu te mai lase sa fi un intreg.Incep sa se rupa bucatele din tine,pe care le aduni si le oferi celui pe care-l iubesti si care te iubeste,dar la fel ca tine e rupt si el in doua jumatati si nu-ti poate oferii intregul de care ai atata nevoie.DRAGOSTEA TE POATE LUA PRIN SURPRINDERE LA ORICE VARSTA.–CU DRAG-GENOVEVA

  4. Marylina said,

    Nu cred ca avem voie, vreodata, sa dam drumul dragostei pentru a nu ii ranii pe cei dragi noua. Daca cei dragi noua ne iubesc, nu ii vom ranii pentru ca ne dorim fericire si dragoste. Dragostea nu stie nimic despre legalitatea certificatelor de casatorie… ea apare, pur si simplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: