Ganduri inecate in nulitate…

Februarie 10, 2009 at 08:15 (Contemplari) (, , , , , )

E o noapte atat de monotona… pana la trivialitate, ma forteaza sa folosesc un limbaj eufemistic cand vorbesc despre ea.

Ma simt sclava cuvantului, pierduta intr-o reverie tulbure, nici cerul nu e limpede in noaptea asta, vorbind despre cer simt gustul unei alte idei care imi curma vorba… despre asta e noaptea asta alba… despre idei curmate de alte idei, despre cuvinte ce sunt calcate in picioare de alte cuvinte mai vitezomane, inainte de a fi rostite.

In noaptea asta n-am nici macar ce regreta, merg pe sute de fire in mii de idei, n-am rabdare sa astept renasterea mea aidoma pasarii Pheonix.

Acelasi parfum de iarna, aceeasi trecere in revista, pagina revazuta, imagine stiuta, melodie reascultata… monotonie retraita reflectata doar in „alta” noapte, e aceeasi defapt, transpusa in alta data.

Observ intre introspectii ca ideile mele pline de ambiguitate si lipsite de noima au totusi caldura proprie, emana caldura pe care eu o sorb intr-o fractiune de secunda ca un gol ce se vrea umplut… ele imi tin companie in noaptea asta alba si rece unde bataile miocardului si respiratia mea sunt singurele care imi tradeaza existenta.

In cele din urma realizez ca si luna, plictisita sa difuzeze lumina soarelui, simte ca noaptea asta e una din cele seci, ma uit la ea, sunt sigura ca vrea sa imi vorbeasca ca alta data… dar acum nu am timp, sunt ocupata sa ma fac neinteleasa.

Oberv cu stupefactie ca daca vorbesc, emit unde sonore, tac, deci, ca risc sa stric momentul. Incerc sa provoc un asediu la castelul gandurilor stupide si variate, port un razboi inexplicabil cu ele in noaptea asta alba… deja repet ideile ca un analfabet care monologheaza.

Se apropie momentul in care astrul meu trece la orizont facandu-i loc unui corp ceresc incandescent ce ma trimite la somn in fiecare dimineata, blasfemie.

Cu ce drept vine el sa ma trimita in inertie ? Cu ce drept profaneaza el singurul lucru pentru care inca manifest credinta ?

E limpede treaba, am fost invinsa de propria ratiune (care ratiune?), aberez in sensul cel mai strict al cuvantului. Iubesc oamenii care pleaca des din deplinatatea facultatilor mintale, fiind singurii sanatosi de altfel, totusi… radem, glumim, dar nu parasim incinta.

Sa dormiti adanc, soarele sa va vegheze, asteptati luna pentru o alta noapte alba… poate cu mai mult sens, poate intre timp imi antrenez si eu gandurile, le pun sa traga la sala.

„The more I see, the less I know, the more I`d want to let it go…”

Nebunie

Anunțuri

3 comentarii

  1. Sky said,

    veritas odium paret

  2. marylina said,

    Decat vie cu ochii inchisi, mai bine moarta inecata in ura cu ochii deschisi.

  3. Julianna said,

    Mi-a placut comentariul tau cu reflectoarele care se sting. Dintr-un motive necunoscut, ma sperie cand viata imi ia o pauza, dar gandind retrospectiv, momentele astea de „nimic” sunt cele care au produs o evolutie. Sa ne bucuram asadar de noptile (si zilele) in care nu se intampla nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: